Emil Cioran ( 10 din 403 )
Moralitatea subiectiva isi atinge punctul culminant in hotararea de a nu mai fi trist.
Moralitatea subiectiva isi atinge punctul culminant in hotararea de a nu mai fi trist.
Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori citește mai mult
Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu.
Lumea nu-i decat un nicaieri universal, de aceea n-ai unde sa te duci niciodata.
Lumea nu-i decat un nicaieri universal, de aceea n-ai unde sa te duci niciodata.
De si-ar aseza Dumnezeu fruntea pe umarul meu, ce bine ne-ar sta noua asa, singuri si nemangaiati.
De si-ar aseza Dumnezeu fruntea pe umarul meu, ce bine ne-ar sta noua asa, singuri si nemangaiati.
O fiinta pe calea unei spiritualizari complete nu mai e capabila de melancolie, fiindca nu se mai poate abandona in citește mai mult
O fiinta pe calea unei spiritualizari complete nu mai e capabila de melancolie, fiindca nu se mai poate abandona in voia ondulatiilor capricioase.
Cu fiecare idee ce se naste din noi, ceva din noi putrezeste.
Cu fiecare idee ce se naste din noi, ceva din noi putrezeste.
Sunt convins ca nu sunt absolut nimic in univers, dar simt ca singura existenta reala este a mea.
Sunt convins ca nu sunt absolut nimic in univers, dar simt ca singura existenta reala este a mea.
Ganditorul de prima mana mediteaza asupra lucrurilor, ceilalti, asupra problemelor.
Ganditorul de prima mana mediteaza asupra lucrurilor, ceilalti, asupra problemelor.
Fiind una cu viata, esti timp, traindu-l, mori impreuna cu el, fara indoieli si fara chin, sanatatea perfecta se realizeaza citește mai mult
Fiind una cu viata, esti timp, traindu-l, mori impreuna cu el, fara indoieli si fara chin, sanatatea perfecta se realizeaza in asimilarea temporala, pe cand starea de boala este o disociere echivalenta.
Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al plangerii, port citește mai mult
Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al plangerii, port un doliu din nastere doliul acestei lumi.
