Emil Cioran ( 10 din 403 )
Blestemul este o provocare nemasurata si el creste in tarie cu cit se indreapta inspre nemasurat.
Blestemul este o provocare nemasurata si el creste in tarie cu cit se indreapta inspre nemasurat.
Ne propuneti bucuria: dar cum s-o primim din afara, caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele citește mai mult
Ne propuneti bucuria: dar cum s-o primim din afara, caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele si ritmul nostru interior, orice interventie exterioara este sterila.
Moartea este o stare de perfectiune, singura la indemana unui muritor.
Moartea este o stare de perfectiune, singura la indemana unui muritor.
Cand stii absolut sigur ca totul este ireal, nu vad realmente de ce te-ai obosi s-o dovedesti.
Cand stii absolut sigur ca totul este ireal, nu vad realmente de ce te-ai obosi s-o dovedesti.
Cu fiecare zi suntem mai singuri, ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima.
Cu fiecare zi suntem mai singuri, ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima.
Te caiesti de ceva ce s-a intamplat sub tine, erai liber sa dispui alt curs lucrurilor, dar atractia raului sau citește mai mult
Te caiesti de ceva ce s-a intamplat sub tine, erai liber sa dispui alt curs lucrurilor, dar atractia raului sau a vulgaritatii a invins reflectia etica.
Tot secretul vietii se reduce la atat: ea n-are nici un rost, fiecare din noi gaseste insa unul.
Tot secretul vietii se reduce la atat: ea n-are nici un rost, fiecare din noi gaseste insa unul.
Orice fel de luciditate este constiinta unei pierderi.
Orice fel de luciditate este constiinta unei pierderi.
Sunt poieni in care ingerii isi fac vilegiatura, in ele as semana flori din marginea deserturilor, ca sa ma odihnesc citește mai mult
Sunt poieni in care ingerii isi fac vilegiatura, in ele as semana flori din marginea deserturilor, ca sa ma odihnesc in umbra propriului simbol.
Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologica a nostalgiei.
Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologica a nostalgiei.
