Maxime Diverse ( 2870 - 2880 din 7923 )
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. citește mai mult
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. Porneau. Erau rotunzi cu trufie. Porunceau mâinilor bărbăteşti, nu se închinau lor.
Olandezii au făcut dintr-o mlaştină o ţară. Eu pot face din tine un om.
Olandezii au făcut dintr-o mlaştină o ţară. Eu pot face din tine un om.
Sunt mulţumită că nu poţi simţi de două ori frigurile celei dintâi iubiri.
Sunt mulţumită că nu poţi simţi de două ori frigurile celei dintâi iubiri.
Când ai douăzeci de ani, zilele nu sunt vesele. Cuprind mici mişelii, mici temeri imaginare şi eşti atât de uşor citește mai mult
Când ai douăzeci de ani, zilele nu sunt vesele. Cuprind mici mişelii, mici temeri imaginare şi eşti atât de uşor de doborât.
Am moştenit un fel de incapacitate de a da totul din noi. E ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi dat citește mai mult
Am moştenit un fel de incapacitate de a da totul din noi. E ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi dat arc şi săgeţi, dar ne-ar fi privat de puterea de a încorda arcul şi a azvârli săgeţile.
Micile atenţii întreţin bunele relaţii.
Micile atenţii întreţin bunele relaţii.
Bucuria? - Când între doi oameni nu-i numai dorinţă, când e mai mult decât pasiune, prima apare bucuria. Ea e citește mai mult
Bucuria? - Când între doi oameni nu-i numai dorinţă, când e mai mult decât pasiune, prima apare bucuria. Ea e primul semn al iubirii, imediat următorul e suferinţa.
Edith Piaf, ca şi privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei, devine şi ea invizibilă. Rămâne din ea doar privirea, citește mai mult
Edith Piaf, ca şi privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei, devine şi ea invizibilă. Rămâne din ea doar privirea, mâinile ei palide, fruntea de ceară care adună lumina şi vocea care creşte, se înalţă, se înalţă, i se substituie treptat, crescând ca umbra pe un zid, înlocuind triumfătoare pe mica făptură timidă.
Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de citește mai mult
Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care şi-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieşi din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopţii? Şi iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, îşi caută cântecul ei de dragoste.
