George Bacovia ( 5 din 5 )
E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Şi-i frig, si bureaza.
citește mai mult
E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Şi-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Şi-amantii profund ma-ntristeaza
Imi vine sa rad fara sens,
Şi-i frig, si bureaza.
Nervi de toamna
Iarna cu plansori de piculine, crengile schelete.
Iarna cu plansori de piculine, crengile schelete.
Viata e mai tare decat mizeriile ei.
Viata e mai tare decat mizeriile ei.
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca citește mai mult
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
Lacustra
