O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
citește mai mult

O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
o bucurie vie fara casa
tot dau sa cint si ea imi scapa
de mine-ndestulata ca-ntr-o moarte
alienata si pura.

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.

Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.

Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.

In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…

Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.

Nu le auzi fosnetul hohotitor
citește mai mult

Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.

Nu le auzi fosnetul hohotitor
cum navaleste-n vazduh?
Nu le auzi strigatul
cotropit de-ntuneric?
Cad ca topoarele cu muchii grele,
retezand firul de iarba
sclipitor cum e luna.

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si citește mai mult

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Moartea caprioarei

Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor citește mai mult

Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata. Lines of Thought by an Unknown Autho

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Iarba creste si-nverzeste,
Vine coasa si-o coseste.
Creste iarba, dupa coasa,
Si mai nalta, si mai deasa.
Se ridica in citește mai mult

Iarba creste si-nverzeste,
Vine coasa si-o coseste.
Creste iarba, dupa coasa,
Si mai nalta, si mai deasa.
Se ridica in picioare,
Coasa-n ierbi fulgera iara.
Coasa, uite-o, se toceste.
Iarba creste.
Iarba creste.

Iarba

Ireal itinerant

Dezbraca teii de floare
trupul tau prea ireal
trupul tau de fata mare
inflorind pe-al noptii val
citește mai mult

Ireal itinerant

Dezbraca teii de floare
trupul tau prea ireal
trupul tau de fata mare
inflorind pe-al noptii val

Trupul tau prea ireal
care totusi parca este
nufar tragic tras la mal
dintr-o magica poveste

Care totusi parca este
trupul tau de fata mare
pe pamant ultima veste
dezbraca teii de floare

Trupul tau ca o poveste
care nu-i atunci cand este

Reclam

N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
citește mai mult

Reclam

N-am nici un chef sa dorm. Desii sunt obosit.
Ma voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge inainte, acelasii, in eternitate:
Iubire, mila, ura, crima, suicid…
Dar, inainte sa ma nasc, eu am platit
Pentru o alta destinatie! Am gresiit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decat Reclama, pentru cei
Care se plictisesc in Puritate sii Lumina:
Lume unde se-amesteca Lucruri sii Idei,
In care toti poarta o armura ciudata,
Din carne, oase, sange, piele, gelatina.
Aventuri! Exotism! Oferta limitata.