S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.
Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.
Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.
Salamina
La Salamina nu mai e nici o umbra de masacru
decat un monument sarac
dar eu va spun citește mai mult
Salamina
La Salamina nu mai e nici o umbra de masacru
decat un monument sarac
dar eu va spun somn usor, persilor,
dar eu va spun somn usor, grecilor ucisi.
Eu, care n-am vazut Salamina,
eu, care n-am vazut razboiul cu persii,
va spun ca a fost cel mai mare razboi
din cate s-au vazut!
Somn usor, grecilor! Somn usor, persilor,
va zic
eu, care n-am vazut razboiul cu persii,
eu, care n-am vazut Salamina!
O zi libera, 1996
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Lectura suprarealista Poezia m-a folosit ca semn de carte si-am ajuns c-o vesnicie mai departe Distihuri rebele
Lectura suprarealista Poezia m-a folosit ca semn de carte si-am ajuns c-o vesnicie mai departe Distihuri rebele
Poezia este o experienta a solitudinii.
Poezia este o experienta a solitudinii.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.
Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.
