Intoarcerea:

E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc citește mai mult

Intoarcerea:

E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc coloane
De marmora
Ciudata daltuire
Vechii aezi
Mi se trezesc in sange
Si-n ochii mei
Iubirile lui Zeus
Ard zamislind necunoscut
Cuvantul
Din apa sfanta
Unde tristul Charon
Imi tot dezlega luntrea inapoi.

În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat citește mai mult

În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat din memorie şi a lucrurilor violent distruse, Poetul uneşte, prin pasiune şi cunoştinţe, vastul domeniu al societăţii umane, răspândită pe întregul pământ şi peste toate timpurile.

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?
citește mai mult

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?

Ce demon steaua mea saraca
O luneca in departari
De pare-o geniala joaca
Tot haosul de intamplari?

Ce demon va sorbi suflarea
Din eul care l-am pierdut
Cand m-o cuprinde iar uitarea
In dorul setei de-nceput?

Poezia mea

Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa citește mai mult

Poezia mea

Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa de fiecare data o conduc
pana acasa prieteni anonimi

nu are glorie
din simplu motiv ca nu si-a dorit-o,
nu are religie
pentru ca prea mult iubeste viata,
nu face prozeliti
pentru ca niciodata nu priveste inapoi

nu merge in vizita
nu asteapta pe nimeni
nu viseaza-n culori
nu se hlizeste pentru a obtine ceva

are tot ce-i trebuie.

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea citește mai mult

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea ce este cunoscut numai in privat.

Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia

nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult

Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia

nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana

in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele

din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!

Ca o strada in ploaie

Oricce poet care supravietuieste varstei de 25 de ani, trebuie sa se inspire; trebuie sa caute influente literare noi; va citește mai mult

Oricce poet care supravietuieste varstei de 25 de ani, trebuie sa se inspire; trebuie sa caute influente literare noi; va avea emotii diferite de exprimat.

Toamna blanda ca in sufletul tau

Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
citește mai mult

Toamna blanda ca in sufletul tau

Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
Iubirea-i inalta si blanda ca sufletul tau
Si lanuri de ganduri si flori planse-n taina
Ce tanar grabit pare azi Dumnezeu
Si mangaie setea izvorul ranit
Din care de-o vreme enigmatic apare
Cuvantul din care fost-am ziditi
Un nou univers si-o noua carare.

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.

afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.