Maxioms de Adriana Weimer
Prin timp
Cum trec prin timp
anotimpuri si eu.
In urma - pasi,
inainte - drumuri.
Incotro?
citește mai mult
Prin timp
Cum trec prin timp
anotimpuri si eu.
In urma - pasi,
inainte - drumuri.
Incotro?
Cand totul la intamplare
ti se da, apoi ti se ia;
ti se spune, apoi ti se uita;
totul o intamplare,
pana si tu.
Si stelele Stelele mor de singuratate, ca oamenii, de prea multa lumina neluminata, de prea multa umbra necalcata. Stelele mor citește mai mult
Si stelele Stelele mor de singuratate, ca oamenii, de prea multa lumina neluminata, de prea multa umbra necalcata. Stelele mor pe sarite, ca oamenii, din cand in cand, cate una, cate unul, mai cad.
Anotimpuri in noi nesfarsit vin si trec
precum generatii;
anotimpuri in noi se petrec,
ne petrec,
din afara-nspre sine:
primaveri citește mai mult
Anotimpuri in noi nesfarsit vin si trec
precum generatii;
anotimpuri in noi se petrec,
ne petrec,
din afara-nspre sine:
primaveri si seninuri,
tomnatice ganduri, inghet, infloriri;
si iar generatii
de ganduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri in noi.
Dreptul la trecere atata nevoie de noi in tacerea din lucruri; in atata strigat suntem pierduti; de atata insingurare ramanem citește mai mult
Dreptul la trecere atata nevoie de noi in tacerea din lucruri; in atata strigat suntem pierduti; de atata insingurare ramanem uitati; incat ni se da dreptul la trecere.
Colind
Ca si cum ploile ar fi un destin
ni s-a facut dor de apropieri
fara nume;
doar tu citește mai mult
Colind
Ca si cum ploile ar fi un destin
ni s-a facut dor de apropieri
fara nume;
doar tu esti aici si ploaia aceasta
locuindu-ma;
n-as vrea sa plec niciodata
fara sa stiu ca in mine
rostul varsarii din mugur in fruct
e samanta,
fara sa stiu ca in noi
clipele-si cresc frumusetea
intr-un colind de iubire.
