Maxioms de Eugen Dorcescu
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.
Fiinta noastra ne depaseste pe noi insine, fiindca apartine Fiintei.
Fiinta noastra ne depaseste pe noi insine, fiindca apartine Fiintei.
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, citește mai mult
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, e-o absenta.
De neatins fiind, si nevazuta,
Asociind realitati contrare,
Absenta naste jale si frustrare
Si-un gand de neputinta absoluta.
Ne-existand, nu poate sa se-ascunda.
Ne-existand, nu-si neaga evidenta.
Egale-i sunt teroarea si clementa…
Absenta e-o prezenta mult mai crunta,
Mai greu de indurat decat prezenta.
Fiinta-i drumul tragic, istovit, al chipului cazut spre-asemanare.
Fiinta-i drumul tragic, istovit, al chipului cazut spre-asemanare.
Se poate concepe o lume de la care tatal si-a intors chipul?
Se poate concepe o lume de la care tatal si-a intors chipul?
