Maxioms de Eugen Dorcescu
Se intoarce la acel intuneric profund, absolut, la acel intuneric perfect, care-i insasi lumina.
Se intoarce la acel intuneric profund, absolut, la acel intuneric perfect, care-i insasi lumina.
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, citește mai mult
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, e-o absenta.
De neatins fiind, si nevazuta,
Asociind realitati contrare,
Absenta naste jale si frustrare
Si-un gand de neputinta absoluta.
Ne-existand, nu poate sa se-ascunda.
Ne-existand, nu-si neaga evidenta.
Egale-i sunt teroarea si clementa…
Absenta e-o prezenta mult mai crunta,
Mai greu de indurat decat prezenta.
La capatul
insorit al
singuratatii
esti Tu.
La mijlocul
singuratatii
Te gasesc doar pe
Tine.
Inca de la pasul dintai
citește mai mult
La capatul
insorit al
singuratatii
esti Tu.
La mijlocul
singuratatii
Te gasesc doar pe
Tine.
Inca de la pasul dintai
in ale
pustietatii departari
genuine,
am stiut ca
Te-ascunzi
in negarea lui Da,
in afirmarea lui Nu.
Fumul si de duh, si de trup se desparte. Fumu-i substanta si scrumul amintirilor moarte.
Fumul si de duh, si de trup se desparte. Fumu-i substanta si scrumul amintirilor moarte.
Fiinta noastra ne depaseste pe noi insine, fiindca apartine Fiintei.
Fiinta noastra ne depaseste pe noi insine, fiindca apartine Fiintei.
