Maxioms de Iulian Boldea
ii vad chipul cu surasuri inflorite bland
si buzele arcuite tandru schitand jumatati de cuvant
corpul lui cauta forma viitoare citește mai mult
ii vad chipul cu surasuri inflorite bland
si buzele arcuite tandru schitand jumatati de cuvant
corpul lui cauta forma viitoare ce il va adaposti
gandurile lui neintelese stau atarnate in orologii coclite
in care minute lenese il viseaza.
iata trupul lui nedomolit cautand in zadar
intelesuri tarzii iata privirea lui iluminata brusc
de amintirea unui viitor
improbabil.
Somn
trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mari nestiute
cu algele viselor citește mai mult
Somn
trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mari nestiute
cu algele viselor incolacindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adastand in preajma mea
cu zdrente de neant si de abur in jur.
trupul meu isi reia incet-incet deprinderile isi invata din nou
gesturile de fiecare zi
invata ura gelozia iubirea mania sarutul.
cu cearcanele melancoliei de a fi
cu ridurile nelinistii in coltul gurii
trupul meu invata din nou
ca in fiecare dimineata
meseria
de a trai.
Asa cum nu putem atinge niciodata linia de orizont, nu putem atinge nici contururile amintirilor care ne conserva - fragmentar citește mai mult
Asa cum nu putem atinge niciodata linia de orizont, nu putem atinge nici contururile amintirilor care ne conserva - fragmentar si indecis - fiintarea intamplata candva. Tratat despre corp, 2010
Dincolo de toate: clamarea inutila a unui neant derizoriu. Tratat despre corp, 2010
Dincolo de toate: clamarea inutila a unui neant derizoriu. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
