Antonie cel Mare
Antonie cel Mare (n. 251, Kome, Egipt - d. 356), a fost călugăr, ascet și eremit egiptean, întemeietor al monahismului, alături de Pahomie cel Mare. Este considerat părintele călugărilor. Canonizat, este prăznuit de toate bisericile creștine pe data de 17 ianuarie.
Viața lui a fost scrisă de Atanasie din Alexandria (298-373), arhiepiscop de Alexandria, Egipt, într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr), Vita Antonii - Viața lui Antonie -, scrisă la puțină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 și 359.
