Maxioms de Doru Davidovici
Stii... nici nu cred ca vreau foarte mult sa fiu cu picioarele pe pamant. Aripi de argint, 1983
Stii... nici nu cred ca vreau foarte mult sa fiu cu picioarele pe pamant. Aripi de argint, 1983
Avionul stia ca se prabuseste; suprasarcina tintuind pilotul in scaun, aruncandu-l dureros in marginile cabinei, mainile grele nu reuseau sa citește mai mult
Avionul stia ca se prabuseste; suprasarcina tintuind pilotul in scaun, aruncandu-l dureros in marginile cabinei, mainile grele nu reuseau sa ajunga lacatul chingilor, maneta de largare a cupolei. Intunericul fierbinte al suprasarcinii urcand dinspre picioare, talpile presate pe paloniere cu sute de kilograme-forta. Acul fluturat al altimetrului trasand obtuz sute de metri de cadere. Planeta rotita, incremenita oblic in spatiu, franturi de secunda. Saltul pamantului peste cupola cabinei, mana ridicata greu, buzele muscate la sange, senzatia cumplita de NU ESTE ADEVĂRAT, era. Degetele atingeau maneta de largare fara sa poata apuca, strange, trage, inca doi centimetri. Doua secunde pentru miscarea elementara, mai putin decat elementara, a trage o maneta cu bila rosie in varf. O mie trei sute metri de prabusire, pamant inghetat de iarna, suvoiul compact al aerului frigea frigea de ger presand in scaun, izbea, ardea fata, ochii, mainile, chiar prin manusile de zbor. Nici nu se putea explica, macar.
Gand negandit, dar asta nu inseamna ca nu ar exista. V de la victorie, 1987
Gand negandit, dar asta nu inseamna ca nu ar exista. V de la victorie, 1987
Trebuie sa existe, pentru Dumnezeu, ceva stabil, la care sa poti veni cu sufletul in palme ca la Zidul Plangerii, citește mai mult
Trebuie sa existe, pentru Dumnezeu, ceva stabil, la care sa poti veni cu sufletul in palme ca la Zidul Plangerii, sa te topesti in cuvinte asa cum pietrele se topesc sub cuvintele tale.
Nu înălţimea la care ai ajuns contează, nici tipul de avion cu care ai zburat, ci ceea ce rămâne în citește mai mult
Nu înălţimea la care ai ajuns contează, nici tipul de avion cu care ai zburat, ci ceea ce rămâne în sufletul tău din înălţimile pe care le-ai atins.