Mircea Ivanescu

Sigur ca nu este adevarat.
Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu citește mai mult

Sigur ca nu este adevarat.
Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii inchisi – si te leagana –
si la inceput e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul isi pierde orice inteles,
este numai o liniste care se intoarce asupra ei insesi
cu un singur ecou – si acela e-un nimb,
ca flacara lumanarii – si pe urma lumina
isi pierde orice inteles – si pe urma tacerea
isi lasa deoparte intelesul – si suspendat
in ceva care nu mai are vreun inteles – si nimic pe urma, nici
descarnarea de intelesuri, plutirea in nimic,
cu scheletul nefiintei, gura in gura,
nu mai exista. pe urma nu mai este nici un pe urma
dar nici vreun acum, si nu mai este nici moarte.

Sa te indragostesti atunci, in cele din urma, de zapada,
adica sa stii bine ca e o iubire, in care citește mai mult

Sa te indragostesti atunci, in cele din urma, de zapada,
adica sa stii bine ca e o iubire, in care se va sfarsi
peste cateva saptamani prezenta ei, si aproape un an
dupa aceea are sa trebuiasca s-astepti, de-a lungul zilelor calde,
sau prin noptile reci, sau prin ceata, dar fara ca ea
niciodata sa-ti apara inainte, sub pasi, pe maini, sau
pe fata, in toate zilele acestea.(ca in adolescenta,
cand citisesi o data ca cea mai buna cale de a suporta
indiferenta ei e sa ti-o inchipui plecata.