Breb Nicolae Popescu ( 4 din 4 )
Durerile
O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut citește mai mult
Durerile
O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut asa cum se cuvine
Pe cate-un varf de-otel crescut din maracine
Si acul viu sa-mi treaca precum un vis prin carne,
Placerea-mi trece, bucuria-mi doarme.
Dar gandul meu firav cata in alta parte
Spre muntii albi ai slovei, cu turle fara moarte. Azi vin pe rand, in zori, ca niste gospodine
Camasa sa-mi carpeasca cu pielea de pe mine
O noapte si-nc-o zi, o clipa si-o vecie
Sa-mi tina-n frigul spaimei si-n chin tovarasie.
Durerea veche cheama spre seara o surata
Si stau tihnit de vorba la mine-n beregata
Frange-le, Doamne, acul si ravna lor mieroasa
Si pune mila Ta de rani sa ma descoasa.
Vrea unul
Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura
Prostia-i unge zilnic cu musita la gura.
Zadarnicia citește mai mult
Vrea unul
Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura
Prostia-i unge zilnic cu musita la gura.
Zadarnicia lui coltoasa are toane,
Vrea chipul sa i-l ia cu japca din icoane.
Credinta mea din neam in chinga nu te tine
Sa-ti lauzi Dumnezeul si sa iti fie bine.
Nu Sfantul meu din rama se-ncrunta si opreste
Sa-ti porti curat vointa, cum apa nici un peste
Nu poate sa-l retina-n navodul unei mari,
Desi e-un tarm de-a pururi hotar in departari.
Deasupra-i neted cerul, albastru, fara spini,
O fi avand cadastru, parcele si gradini?
Acolo Tatal meu si-al tau poate-s vecini.
De-ai fi legat cu ziua de Domnul tau prin fuga
Nu le-ai strica hotarul cu viclenii de sluga.
Psalm
Privirea Ta, Parinte, e limpede si grea
O simt ca pe o umbra de fulg pe pleoapa mea.
citește mai mult
Psalm
Privirea Ta, Parinte, e limpede si grea
O simt ca pe o umbra de fulg pe pleoapa mea.
Povara ei intreaga de-as fi putut-o duce
As fi urcat Golgota, ca Fiul tau cu-o cruce.
Dar eu, asinul clipei, venit din zari de fum
Abia mai duc samarul pacatelor pe drum.
Daor lui i-a dat in duh vapaia si putinta
De-a preschimba-n iubire si slava suferinta.
Raza privirii Tale, in veci nemasurata
Nu au ranit-o spinii si cuiul niciodata.
Si totusi, Doamne Sfinte, noi, robii-am presupus
Ca s-a umplut de lacrimi cand Te-a strigat Isus.
Isus in gradina Ghetimani
Cu ramuri noduroase, impovarati de ani
Fosneau adanc maslinii-n gradina Ghetimani
in jurul Lui, sub citește mai mult
Isus in gradina Ghetimani
Cu ramuri noduroase, impovarati de ani
Fosneau adanc maslinii-n gradina Ghetimani
in jurul Lui, sub cerul larg deschis,
invataceii toti dormeau, cum le-a fost scris.
Catuilor alaturi li se racise seul.
Lasara-un om in ruga, veghea doar Dumnezeul.
Parea o noapte fara timp si ceas,
Cel Vesnic lasand zilei doar ce i-a mai ramas.
Stiai, Isuse, ca sosise ora
Sa stergi cu suferinta pacatul tuturora.
Doar invierea Ta in veci de veci e treaza,
Omul si-asterne viata pe-o clipa si viseaza.
