Citate Dragoste ( 690 - 700 din 901 )
Am trecut intr-o zi prin fata mansardei clipelor pierdute, unde nici timpul nu mai vrea sa-si aminteasca ca intr-o zi citește mai mult
Am trecut intr-o zi prin fata mansardei clipelor pierdute, unde nici timpul nu mai vrea sa-si aminteasca ca intr-o zi am fost acolo, ca am facut dragoste, ca ploaia sentimentala a privirilor noastre striga pe acoperisul rosu de atata emotie, striga adanc in inimile noastre: Te iubesc. Şi acum privesc spre cer si nu vad nici un nor care ne-ar fi putut aduce o asemenea ploaie. Şi chiar daca orizontul ar mai readuce norii acelui inceput de lume sentimentala a vietii mele nu stiu unde ai mai fi tu. Fiind de negasit in imaginea Dumnezeului meu. Şi atunci imi vine sa-mi spun asa ca pentru mine, Doamne de ce ai o fata atat de dureroasa azi? De ce nu-ti arati frumusetea noptilor tale cu luna plina si soapte spuse in torentul romantic al acestei existente pentru a se implini lumea. De ce Doamne, ma lasi sa inteleg un neinteles atat de strain de mine care e lumea? De ce, Doamne, de ce?
As vrea sa-mi spui ca zorii nu vor aduce niciodata o noua zi ci va ramane mereu acea eternitate a citește mai mult
As vrea sa-mi spui ca zorii nu vor aduce niciodata o noua zi ci va ramane mereu acea eternitate a noastra pentru a fi optimisti in dragoste. Sa-mi spui ca iubirile nu trec niciodata si nimeni nu a murit vreodata din cauza lor fiindca eternitatea nu poate fi ucisa la stalpul infamiei alcatuit din clipele acestei lumi care apasa atat de straniu pe privirile noastre.
Cum as putea sa te pierd, dragostea mea, sa fim fericiti, ca ne-am gasit sub aceste stele cazatoare ale destinului citește mai mult
Cum as putea sa te pierd, dragostea mea, sa fim fericiti, ca ne-am gasit sub aceste stele cazatoare ale destinului nostru? Atunci vino sa facem o eternitate fericita din clipa cand suntem unul langa altul, sa uitam de noi de toate timpurile si fluviile de priviri care curg pe langa noi spre disperarea aceste lumi la fel de trecatoare. Sa ne unim dorintele in asa fel incat sa alungam orice urma de tristete din inimile cu batai de toamna tarzie in aceasta primavara a sentimentelor noastre inmugurite de atat de mult noi in fiecare dintre ele.
Te gandesc si stiu ca nu ai tolera o iarna a singuratatii niciodata, dar mai stiu ca anotimpurile nu pot citește mai mult
Te gandesc si stiu ca nu ai tolera o iarna a singuratatii niciodata, dar mai stiu ca anotimpurile nu pot fi alungate din existenta noastra efemera de acum. Cu cat e mai efemera existenta, cu atat o dorim mai eterna si mai inflacarata de pasii tristi sau plini de sine ai unei iubiri care cu cat este mai profunda cu atat devine mai dureroasa. E si asta o desertaciune.
Imi este frig de mine insumi de sentimentele mele atunci cand ma gandesc la sensul acestora, la faptul ca sunt citește mai mult
Imi este frig de mine insumi de sentimentele mele atunci cand ma gandesc la sensul acestora, la faptul ca sunt asemeni unor frunze a caror soarta este inevitabila si ruginia toamna, unde ne vom pierde incetul cu incetul de noi insine pentru a intra in iarna singuratatii inimilor noastre.
Lumea in sine este trecatoare si astfel ii inteleg pe multi care incearca sa uite de aceasta lume trecand ca citește mai mult
Lumea in sine este trecatoare si astfel ii inteleg pe multi care incearca sa uite de aceasta lume trecand ca niste straini prin ea, asemeni noua care am fi putut trece la fel prin gara iubirii noastre unde ne-am intalnit accidental.
Sa fie desertaciunea iubirii aceea de a afla eternitatea acestui sentiment, al acestei lumi a iubirii din ochii tai, de citește mai mult
Sa fie desertaciunea iubirii aceea de a afla eternitatea acestui sentiment, al acestei lumi a iubirii din ochii tai, de a sti ca privirile noastre sunt eterne in adancurile sufletelor noastre doar trecand printre clipe, doar acceptand moartea ca un sfarsit inevitabil al acestei eternitati? Unde anume am fi mai fericiti in clipa eterna a acestei iubiri in care ne-am ascunde fara propria noastra lume care defineste intocmai iubirea sau trecand printre clipele trecatoare unde moartea oricum ne va desparti de lumea iubirii noastre?
Atunci, dragostea mea, nu putem sa ne ascundem in nici una dintre clipele eterne pe care le traversam impreuna fiindca citește mai mult
Atunci, dragostea mea, nu putem sa ne ascundem in nici una dintre clipele eterne pe care le traversam impreuna fiindca am fugi astfel de propria noastra lume, si ce ar mai ramane din noi fara lumea noastra? Nu am mai fi noi ci cu totul altii, alte priviri, alte ganduri, alte vieti. Chiar daca ar fi vieti eterne ascunse in clipe eterne. De aceea trebuie sa acceptam trecerea ca fiind o eternitate ascunsa din noi, ca fiind aceea care ne poate face sa fim impreuna, sa nu ne despartim, sa simtim eternitatea fiecarei clipe dar doar trecand prin ea si niciodata ramanand definitiv in aceasta clipa.
Sunt alaturi de tine in acest mister care e filozofia iubirii pe care as vrea sa o inteleg privind adanc citește mai mult
Sunt alaturi de tine in acest mister care e filozofia iubirii pe care as vrea sa o inteleg privind adanc in ochii tai si sa aflu daca iubind vei intelege mai mult despre tine decat daca ai fi ceea ce esti azi ca suflet, un strain, un simplu trecator in aceasta existenta care va deveni un vis uitat odata cu moartea sau poate un vis reamintit dar tot un vis. Te tin de mana si nu vreau sa ma trezesc din acest vis care este actuala mea viata reala tocmai fiindca vreau sa fiu etern alaturi de tine.
De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine sa uitam de aceasta durere care e una dintre cele citește mai mult
De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine sa uitam de aceasta durere care e una dintre cele mai acute ale acestui cer, peste care se astern norii cuvintelor cateodata? Sunt momente in care vreau sa-ti scriu dar nu pot, in care vreu sa alerg dar imi simt clipele de plumb, in care vreau sa sparg cupa plina de venin scrisa in Destinul trecut de dinaintea noastra a acestei lumi dar nu pot fiindca fac parte din el la fel ca si tine iubirea mea si de aceea va trebui sa bem durerea iubirii pana la capat implinindu-ne astfel soarta ca un dat al creatiei petrecute mai demult decat insuti timpul.
