Diverse

Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.

Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.

Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate.

Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate.

Furia ingratului contra ta să nu te mâhnească; e flagelaţia lui însuşi.

Furia ingratului contra ta să nu te mâhnească; e flagelaţia lui însuşi.

Prefer de o mie de ori cărarea de la munte decât carieră deschisă dinaintea mea.

Prefer de o mie de ori cărarea de la munte decât carieră deschisă dinaintea mea.

Câinele este cea mai sublimă expresie a desăvârşirii omeneşti.

Câinele este cea mai sublimă expresie a desăvârşirii omeneşti.

Chiar dacă scapi din nodul alunecos al spânzurătorii, în prima zi eşti pe jumătate strâns de gât. Să fie un citește mai mult

Chiar dacă scapi din nodul alunecos al spânzurătorii, în prima zi eşti pe jumătate strâns de gât. Să fie un efect al gâtului? Ah! dacă n-am avea gât, cum am râde de spânzurătoare! Rămâne ţeapa, e adevărat...

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din citește mai mult

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut îneca... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întărit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire

De ce oare cu cât ceasurile, zilele şi anii se înmulţesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită citește mai mult

De ce oare cu cât ceasurile, zilele şi anii se înmulţesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, şi din căutătură în căutătură se opreşte cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereţii şi ale copilăriei?

Când se întoarce gândul spre zilele tinereţii, inima stă nehotărâtă, ce va povesti deodată: bătaia ei dintâi simţită, îmbătătoarele şoapte, citește mai mult

Când se întoarce gândul spre zilele tinereţii, inima stă nehotărâtă, ce va povesti deodată: bătaia ei dintâi simţită, îmbătătoarele şoapte, primblarea încântătoare umăr la umăr printre florile ce nu se zăreau şi în acele minute, dar care acum răsar şi împodobesc suvenirul, voiniciile ce îşi făgăduia, patriotismul înflăcărat, visul măririlor, căpătate prin osteneală, vrednicie şi fapte mari, binefacerile ce se pregăteau a revărsa pe lume, ca un soare luminos şi roditor?

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, citește mai mult

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, şi zăresc umbra părului copilăriei mele, care îşi întinde ramurile ca nişte braţe ce îşi scutură florile pe inima mea ca o ploiţă răcoroasă.