Gândeşte alături de cei puţini şi vorbeşte cu cei mulţi.

Gândeşte alături de cei puţini şi vorbeşte cu cei mulţi.

Când scrii pe inimă cu cerneală din sufletul tău, camerele devin violete fără a simţi anomalia.

Când scrii pe inimă cu cerneală din sufletul tău, camerele devin violete fără a simţi anomalia.

Mai multă putere au acolo moravurile bune, decât în altă parte legile bune.

Mai multă putere au acolo moravurile bune, decât în altă parte legile bune.

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, citește mai mult

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, şi zăresc umbra părului copilăriei mele, care îşi întinde ramurile ca nişte braţe ce îşi scutură florile pe inima mea ca o ploiţă răcoroasă.

Să nu crească iarba prea devreme dincolo de tine, de tot. Să cânte lebăda pentru ea şi pentru lume, dorul citește mai mult

Să nu crească iarba prea devreme dincolo de tine, de tot. Să cânte lebăda pentru ea şi pentru lume, dorul de lumină deasupra inimii, până la cer şi înapoi, când îngerii îşi vor spăla feţele în apa izvorului clipocind din piatră în piatră şi din fiecare frunză se va auzi "Mi-e foame de viaţă şi de zbor.

Nu locul îl mântuieşte pe om, ci voinţa lui. Adam a căzut chiar în rai, în timp ce Lot s-a citește mai mult

Nu locul îl mântuieşte pe om, ci voinţa lui. Adam a căzut chiar în rai, în timp ce Lot s-a păzit chiar în Sodoma.

Ştiinţa nu a eliminat cruzimea. I-a dat însă un caracter ştiinţific.

Ştiinţa nu a eliminat cruzimea. I-a dat însă un caracter ştiinţific.

Daca n-ar fi necunoscutul in lume, viata omului n-ar mai avea niciun farmec.

Daca n-ar fi necunoscutul in lume, viata omului n-ar mai avea niciun farmec.

Din toate pacatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă, nepăsarea, augusta indiferenţă a omului faţă de suferinţele citește mai mult

Din toate pacatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă, nepăsarea, augusta indiferenţă a omului faţă de suferinţele şi durerile omului de lângă el.