S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Violetul e culoarea remuscarii.
Violetul e culoarea remuscarii.
Nu a trebuit niciodata sa rezist ispitei pentru ca am vazut ca lucrurile care imi fac rau nu ma ispitesc.
Nu a trebuit niciodata sa rezist ispitei pentru ca am vazut ca lucrurile care imi fac rau nu ma ispitesc.
Daca nu ai o slujba care iti da bataie de cap, atunci nu ai nici o slujba.
Daca nu ai o slujba care iti da bataie de cap, atunci nu ai nici o slujba.
Opinii, da convingeri, nu, acesta e punctul de plecare al mandriei intelectuale.
Opinii, da convingeri, nu, acesta e punctul de plecare al mandriei intelectuale.
Aptitudinile importante se dezvolta si se arata cu fiecare sarcina noua.
Aptitudinile importante se dezvolta si se arata cu fiecare sarcina noua.
Cele mai mari satisfactii sunt cele legate de anumite ispite carora le-am rezistat.
Cele mai mari satisfactii sunt cele legate de anumite ispite carora le-am rezistat.
Daca ar fi sa imi traiesc din nou viata, as face aceleasi greseli doar ca mai devreme.
Daca ar fi sa imi traiesc din nou viata, as face aceleasi greseli doar ca mai devreme.
Un om inteligent are o minte activa. Un om intelept are si o inima in lucrare. In fine, un sfant citește mai mult
Un om inteligent are o minte activa. Un om intelept are si o inima in lucrare. In fine, un sfant are si un trup pe potriva.
Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am citește mai mult
Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am facut niciodata drumuri pentru a cauta in pubelele tarii pe care le-am vazut, ci din contra, sa duc acolo ce avem noi mai bun si sa luam de la ei ce au mai bun. (...) Sacrificiile mele au fost deseori o renuntare. Nu m-am plans niciodata de cantitatea de munca pe care a trebuit sa o fac. Sacrificiile mele sunt nesemnificative, dar sunt enorme pentru mine, pentru ca ma simt prea indatorat si ma intreb cand au trecut 77 de ani. Cifra asta ma mira, ma uluieste si ma intreb ce mai pot face de acum incolo. Nu sunt obsedat de perenitatea numelui. Sunt foarte bucuros ca stau pe Strada Nicolae Grigorescu in satul Izvorani si asta am tradus-o prin Izvorul Anilor. Astept valul care sa vina peste mine, dar nu paralizat de frica. Pana in ultima clipa voi fi cu ochii pe aparatul de filmat si cu ceva de scris in mana. Am un jurnal care dureaza de 50 de ani, e adevarat, cam sporadic. Nu stiu ce se va intampla cu el... e foarte interesant ca multe file din el sunt coli de hartie din tot felul de colturi ale lumii.
