Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea citește mai mult
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea mea
ca intr-un cort
unde-ti voi
fi amantul.
Cata lumina inclini de la genunchi!
Cat aer pui cu sanii in miscare!
sa sufar plin de seve ca un trunchi
de tei, rapus de tanar
din picioare.
Azi pentru prima data-am priceput
pana in gena raiul si pustia,
cat de usor e Stixul de trecut
in barca ta de coapse,
aramie.
Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale.
Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale.
Nici!
Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
citește mai mult
Nici!
Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
si citesti
afla ca nu trebuia s-o faci pentru ca
nu aveam de gind
sa scriu nimic
acum insa trebuie sa scriu ceva pentru tine
asa cum esti
Daca ai ajuns cu cititul pina aici
iarta-ma Nu mai scriu in afara de rima
nici o silaba
Nici!
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Sigur maine moarte pe paine pe cand altadata ce felie de fata Ia catrenul, neamule!
Sigur maine moarte pe paine pe cand altadata ce felie de fata Ia catrenul, neamule!
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.
Nu dati cu huo catre poetii ce se jertfesc pe altarul culturii. Veti fi blestemati la necunoastere.
Nu dati cu huo catre poetii ce se jertfesc pe altarul culturii. Veti fi blestemati la necunoastere.
