poetul ironic sta deoparte si nu se mai baga
sau nu este chemat sa se bage
au aflat cu totii citește mai mult

poetul ironic sta deoparte si nu se mai baga
sau nu este chemat sa se bage
au aflat cu totii ca nu e bun
pentru ca le strica sarbatoarea
cu cinci minute inainte
ca ea sa se strice singura si sarbatoritul sa se intrebe
ce e putred in Danemarca lui II nu-1 cautati pe poetul ironic in lume
poetul ironic s-a retras din ea si vorbeste singur.

Jurnal de noapte, 1980

Salcia canta pe apa ca o harpa.

Salcia canta pe apa ca o harpa.

Somn

Somnul ii impinsese ochii
pana dincolo
de geamandura luminii:
de acolo, de sus, visele inchipuiau
o prada bogata.Adormi citește mai mult

Somn

Somnul ii impinsese ochii
pana dincolo
de geamandura luminii:
de acolo, de sus, visele inchipuiau
o prada bogata.Adormi pandind
in licarul acela, ca-ntr-o soapta,
o farama de blandete,
un mugur de iertare.
"nu ma ierta niciodata",
ingaima.

Si-acum poftiti In gradina cu nervii infloriti Universuri paralele

Si-acum poftiti In gradina cu nervii infloriti Universuri paralele

Operele marilor poeti n-au fost citite niciodata pana acum de omenire, deoarece doar marii poeti le pot citi.

Operele marilor poeti n-au fost citite niciodata pana acum de omenire, deoarece doar marii poeti le pot citi.

Poezia este dimineata omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar.

Poezia este dimineata omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar.

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in citește mai mult

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in Banca Imaginatiei si a Inteligentei, cu atat jocul este mai spectaculos.

Ochelari roz postum

Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joaca
parjolind cu lacrimi iarba
carui foc seman la citește mai mult

Ochelari roz postum

Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joaca
parjolind cu lacrimi iarba
carui foc seman la moaca

Cu destinul meu se joaca
cel urat ori cel frumos
cine-mi pune stele-n troaca
firmamentul pres pe jos

Cel urat ori ce frumos
parjolind cu lacrimi iarba
ochii mei sunt sus ori jos
cine de-a baba-oarba

Cu destinul meu se joaca
lasandu-mi moartea saraca

Cezeisme, 2008

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung