Este posibilă iubirea veşnică, cu o singură condiţie; să fie suficient de intensă, purificată de accidental,de memorie, nuanţă şi amănunt, citește mai mult

Este posibilă iubirea veşnică, cu o singură condiţie; să fie suficient de intensă, purificată de accidental,de memorie, nuanţă şi amănunt, de toate elementele prea concrete care au determinat-o, să se înscrie fără efort în modelul cel mai pur al dragostei în genere.

Nu-ti va mai fi frica daca renunti sa speri.

Nu-ti va mai fi frica daca renunti sa speri.

N-am să stau la masa ta şi să te privesc mâncând, fără să am ceva pe farfurie, şi să mă citește mai mult

N-am să stau la masa ta şi să te privesc mâncând, fără să am ceva pe farfurie, şi să mă numesc comesean. Statul la masă nu mă face comesean.

A te naşte fără avere e cea mai mare dintre nenorociri. Niciodată nu poţi s-o scoţi la capăt într-o societate citește mai mult

A te naşte fără avere e cea mai mare dintre nenorociri. Niciodată nu poţi s-o scoţi la capăt într-o societate care pune temei numai pe aur. 

Cu iubire şi răbdare, nimic nu este imposibil.

Cu iubire şi răbdare, nimic nu este imposibil.

Suferinţa e acceptarea luptei, pe care viaţa ne-o impune.

Suferinţa e acceptarea luptei, pe care viaţa ne-o impune.

Orice rufă la uscat crede că se luptă cu vântul.

Orice rufă la uscat crede că se luptă cu vântul.

Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou pentru fiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituie fondul citește mai mult

Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou pentru fiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituie fondul însuşi, inima revelaţiei creştine - Taina Crucii.

Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se citește mai mult

Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâşietoare toate bogăţiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câţi moderni, satisfăcuţi de propria lor modernitate, câţi oameni novisimi, orbiţi de patima de a fi cât mai recenţi, câţi oameni care mobilizează puterea unui tigru şi viclenia unui şarpe în perspectiva de înţelegere a unei efemeride, câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil?