S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Viata nu-l poate apara pe scritorul indragostit de arta scrisului, pentru ca viata insasi este iubita scriitorului pana cand acesta citește mai mult
Viata nu-l poate apara pe scritorul indragostit de arta scrisului, pentru ca viata insasi este iubita scriitorului pana cand acesta moare.
Nu exista argumente de a trai.
Nu exista argumente de a trai.
Viata nu inseamna sa ai in mana carti bune, ci,uneori,inseamna a juca bine avand in mana carti slabe.
Viata nu inseamna sa ai in mana carti bune, ci,uneori,inseamna a juca bine avand in mana carti slabe.
In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai.
In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai.
Lăsați-vă conduși de viață! Credeți-mă, viața are întotdeauna dreptate.
Lăsați-vă conduși de viață! Credeți-mă, viața are întotdeauna dreptate.
Ce este viata, decat un sir de nebunii inspirate, greutatea este sa le alegi pe cele demne de a fi citește mai mult
Ce este viata, decat un sir de nebunii inspirate, greutatea este sa le alegi pe cele demne de a fi facute.
Intreaga opera a omenirii se rezuma intr-un fel sau altul la moarte, chiar si atunci cand glorifica viata, fiindca Viata citește mai mult
Intreaga opera a omenirii se rezuma intr-un fel sau altul la moarte, chiar si atunci cand glorifica viata, fiindca Viata este o alta fata a Mortii!
În toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există citește mai mult
În toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi brusc mâna Universului ne schimbă destinul.
De fapt, ce defineste mai exact o viata: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice pret a propriului citește mai mult
De fapt, ce defineste mai exact o viata: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice pret a propriului destin? Unde incep mistificarea, cinismul, si tradarea si unde se sfarsesc visul, candoarea si duplicitatea? Ce rol joaca istoria si convulsiile ei in aceasta supunere sau alegere a destinului, cel mai adesea fara drum de intoarcere? Rafuiala cu sine si cu lumea are un alt sens decat acela de a infrunta cu constiinta curata farsa cruda a mortii sau nu este decat o ultima si inutila bravura?
