S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
In fiecare noapte cand ma duc la culcare, sper sa nu ma mai trezesc in zori si fiecare dimineata imi citește mai mult
In fiecare noapte cand ma duc la culcare, sper sa nu ma mai trezesc in zori si fiecare dimineata imi reinnoieste durerea.
Viata nu-i posibila decat prin uitare.
Viata nu-i posibila decat prin uitare.
Eu cred că sensul vieții îl știe numai Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influențăm puțin e ne-a citește mai mult
Eu cred că sensul vieții îl știe numai Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influențăm puțin e ne-a dat el. Dar e important să slujim viața.
Diferenta dintre scoala si viata? La scoala ti se da o lectie, apoi un test. In viata, ti se da citește mai mult
Diferenta dintre scoala si viata? La scoala ti se da o lectie, apoi un test. In viata, ti se da un test care te invata o lectie.
Aşteptaţi mai binele nu de la viaţă, ci de la voi înşivă
Aşteptaţi mai binele nu de la viaţă, ci de la voi înşivă
Viata este alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri, din platitudine si din rutina, din deprimare si din bucurie si citește mai mult
Viata este alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri, din platitudine si din rutina, din deprimare si din bucurie si dintr-un element obligatoriu: munca, in toate adversitatile si-mpotriva tuturor adversitatilor, omului ii ramane acest suport moral: munca.
Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.
Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.
Suferinta este o cale de separare, de disociere, este o forta centrifugala ce te detaseaza de samburele vietii, de centrul citește mai mult
Suferinta este o cale de separare, de disociere, este o forta centrifugala ce te detaseaza de samburele vietii, de centrul de atractie al lumii, de unde totul tinde sa se unifice in iubire si intimitate.
De fapt, ce defineste mai exact o viata: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice pret a propriului citește mai mult
De fapt, ce defineste mai exact o viata: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice pret a propriului destin? Unde incep mistificarea, cinismul, si tradarea si unde se sfarsesc visul, candoarea si duplicitatea? Ce rol joaca istoria si convulsiile ei in aceasta supunere sau alegere a destinului, cel mai adesea fara drum de intoarcere? Rafuiala cu sine si cu lumea are un alt sens decat acela de a infrunta cu constiinta curata farsa cruda a mortii sau nu este decat o ultima si inutila bravura?
