-
Chiar daca grai de inger as cunoaste,
De multe ori nu ma indur sa spun,
Daca vorbesc e ca si cum as naste
Cand ceasul nu-i suficient de bun.
Cand vad cuvantul repezit in iarna,
Nici trup carnos, nici tare ca al ghetii:
Un abur gol care-n neant se toarna,
Un duh pe care-l sfasie curentii,
Pentru ca-i cald, abia iesit pe gura,
Tarandu-se prin aer ca nimic,
Imprejurarea lacoma il fura,
Il tine prins si-l da de gol in frig.
Abia iesit de sub atatea paturi,
Imi pare straniu ca mi-l vad alaturi,
Ca inca embrion mi se rosteste,
Imi vine sa dau fuga dupa el,
In maini cu prapur straveziu de miel,
Cu pielea-n care gandul se-nveleste.
