S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
În legendele folclorice ale românilor, nu există nobleţe mai mare decât să furi banii bogatului şi să-i împarţi, la cârciumă, citește mai mult
În legendele folclorice ale românilor, nu există nobleţe mai mare decât să furi banii bogatului şi să-i împarţi, la cârciumă, celor săraci.
Privit de pe Acropole, Everestul pare o moviliţă.
Privit de pe Acropole, Everestul pare o moviliţă.
Convingerea celor bogati ca cei saraci sunt fericiti nu este cu nimic mai stupida decat convingerea celor saraci ca cei citește mai mult
Convingerea celor bogati ca cei saraci sunt fericiti nu este cu nimic mai stupida decat convingerea celor saraci ca cei bogati sunt.
Bucuria impartasita cu altii devine o bucurie mai mare, pe cand suferinta impartasita cu altii devine o suferinta mai mica.
Bucuria impartasita cu altii devine o bucurie mai mare, pe cand suferinta impartasita cu altii devine o suferinta mai mica.
Mai devreme sau mai târziu, cu toţii trebuie să plătim pentru acţiunile noastre.
Mai devreme sau mai târziu, cu toţii trebuie să plătim pentru acţiunile noastre.
Pot dărui creierilor mei altceva mai bun decât alcool. Băutura este pentru creier ceea ce este nisipul pentru rulmenţii unei citește mai mult
Pot dărui creierilor mei altceva mai bun decât alcool. Băutura este pentru creier ceea ce este nisipul pentru rulmenţii unei maşinării.
Chibzuieşte înainte de a gândi.
Chibzuieşte înainte de a gândi.
Conservatorul. Acest sarcofag de lemn vopsit, populat cu mumii venerabile în care îi descopeream, talmeş-balmeş, pe Beethoven, pe Liszt, pe citește mai mult
Conservatorul. Acest sarcofag de lemn vopsit, populat cu mumii venerabile în care îi descopeream, talmeş-balmeş, pe Beethoven, pe Liszt, pe Berlioz şi pe Wagner era un alt gen de miracole.
Ce poate fi mai dăunător şi mai lipsit de gust decât privirea care tăinuieşte defectul, iubirea flatulentă, care sfârşeşte într-o citește mai mult
Ce poate fi mai dăunător şi mai lipsit de gust decât privirea care tăinuieşte defectul, iubirea flatulentă, care sfârşeşte într-o uriaşă pupătură colectivă şi care pretinde să închidem ochii unii asupra altora în numele singurului lucru care contează: faptul că, până la urmă, toţi suntem români.