S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Oamenii – ai crede că sunt stânci, unii înadins să te-mpiedice, alţii să te-ajute să urci… îi iubeşti, îi cerţi, citește mai mult
Oamenii – ai crede că sunt stânci, unii înadins să te-mpiedice, alţii să te-ajute să urci… îi iubeşti, îi cerţi, îi alungi… când îi cauţi… s-au întors în tăcerea pietrei…
Totul vine în întâmpinarea celui ce forţează lucrurile în timp ce aşteaptă.
Totul vine în întâmpinarea celui ce forţează lucrurile în timp ce aşteaptă.
Când vulcanul hibernează, zăpada i se joacă în coamă.
Când vulcanul hibernează, zăpada i se joacă în coamă.
Nu căuta să te salvezi de vâltoarea apei agăţându-te de coada unui tigru.
Nu căuta să te salvezi de vâltoarea apei agăţându-te de coada unui tigru.
Din cât suflet am acum, jumătate e poezie, jumătate din ce rămâne - dor, jumătate din ce rămâne din nou citește mai mult
Din cât suflet am acum, jumătate e poezie, jumătate din ce rămâne - dor, jumătate din ce rămâne din nou - aşteptare, iar ce rămâne la urmă - viaţă.
Cine a născocit banii, a născut ura între fraţi, dispreţul de părinţi, omorul şi zâzania şi ceea ce este mai citește mai mult
Cine a născocit banii, a născut ura între fraţi, dispreţul de părinţi, omorul şi zâzania şi ceea ce este mai rău, ne-a închis drumul către inimi.
Dragostea şi ura se câştigă, nu pică din cer.
Dragostea şi ura se câştigă, nu pică din cer.
A trăi armonios reprezintă o chestiune de tact şi de sensibilitate, de raţiune, echilibru şi permanentă remodelare, o aristocraţie a citește mai mult
A trăi armonios reprezintă o chestiune de tact şi de sensibilitate, de raţiune, echilibru şi permanentă remodelare, o aristocraţie a moralităţii şi educaţiei. Dar aceasta e mult prea greu. E mai uşor să trăieşti după reguli fixe, decât prin tact şi proprie judecată. O moralitate de fier nu e admirabilă, dimpotrivă, e mărturia spaimei în faţa vieţii, a inabilităţii de a te descurca. Într-un cuvânt, confuzie, slăbiciune de care ar trebui să ne fie ruşine, nu să ne mândrim cu ea.
Oare nu toţi am luat, mai mult sau mai puţin, dorinţele noastre drept realităţi?
Oare nu toţi am luat, mai mult sau mai puţin, dorinţele noastre drept realităţi?
