Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.

Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? citește mai mult

Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel - de vreme ce El şi-a rezervat propriul armăsar - L-am putea însoţi?

Toate greutăţile provin din faptul că-ţi lipseşte curajul.

Toate greutăţile provin din faptul că-ţi lipseşte curajul.

Nu ştiu ce-i deziluzia. Am avut parte numai de iluzii.

Nu ştiu ce-i deziluzia. Am avut parte numai de iluzii.

Vointa si puterea nu ajung: omul trebuie sa stie ce vrea si ce poate.

Vointa si puterea nu ajung: omul trebuie sa stie ce vrea si ce poate.

A arăta nu înseamnă a informa, iar a vedea nu înseamnă a afla.

A arăta nu înseamnă a informa, iar a vedea nu înseamnă a afla.

Pastreaza, in sufletul tau, un loc secret in care sa se poata aduna visele si, astfel protejate, sa infloreasca si citește mai mult

Pastreaza, in sufletul tau, un loc secret in care sa se poata aduna visele si, astfel protejate, sa infloreasca si sa creasca.

Cea mai veche fosilă umană s-a descoperit la noi. Omul este o creaţie românească.

Cea mai veche fosilă umană s-a descoperit la noi. Omul este o creaţie românească.

Cauza durerii, ca şi a bucuriei, nu are ca singură sursă numai realitatea palpabilă, ci şi cugetarea; aceasta, la rândul citește mai mult

Cauza durerii, ca şi a bucuriei, nu are ca singură sursă numai realitatea palpabilă, ci şi cugetarea; aceasta, la rândul ei, ne creează necazuri infinit superioare. Suferinţa fizică, însoţită de suferinţa morală se pot anihila reciproc, în timp ce o durere morală violentă se cere adesea compensată printr-o suferinţă fizică manifestă. Astfel se explică stările depresive care conduc la sinucidere, ca manifestare exterioară a durerii, menită să anihileze suferinţe morale şi de neconceput într-o stare de fericire sau echilibru.