S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat faţa. Viaţă, nu-mi eşti datoare nimic! Viaţă, suntem chit!
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat faţa. Viaţă, nu-mi eşti datoare nimic! Viaţă, suntem chit!
Scriu alambicat. Introduc în retortă adevăruri seci şi anoste, din care, prin distilare obţin ficţiuni atractive. Minciuni de o eleganţă citește mai mult
Scriu alambicat. Introduc în retortă adevăruri seci şi anoste, din care, prin distilare obţin ficţiuni atractive. Minciuni de o eleganţă esenţială.
Ceea ce nu pot crea, nu înţeleg.
Ceea ce nu pot crea, nu înţeleg.
Nu e o ruşine să nu ştii, e ruşine să nu întrebi.
Nu e o ruşine să nu ştii, e ruşine să nu întrebi.
Corbul slobozit de Noe nu s-a mai întors. Fie s-a înecat, fie a rămas în Occident!
Corbul slobozit de Noe nu s-a mai întors. Fie s-a înecat, fie a rămas în Occident!
Arta nu urmareste reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru.
Arta nu urmareste reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru.
Sunt persoane care ne vorbesc şi pe care nici măcar nu le ascultăm; sunt persoane care ne rănesc, dar nu citește mai mult
Sunt persoane care ne vorbesc şi pe care nici măcar nu le ascultăm; sunt persoane care ne rănesc, dar nu lasă nici o urmă; dar există şi persoane care apar pur şi simplu în viaţa noastră şi ne marchează pentru totdeauna.
Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de citește mai mult
Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care şi-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieşi din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopţii? Şi iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, îşi caută cântecul ei de dragoste.
Atenţie! cadavrul lui Marx încă respiră.
Atenţie! cadavrul lui Marx încă respiră.
