S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ce poate fi statornic în cumpăna balanţei?
Ce poate fi statornic în cumpăna balanţei?
Pentru ca sa reuseasca o data un lucru al carui rezultat este nesigur, trebuie sa fie incarcat adesea.
Pentru ca sa reuseasca o data un lucru al carui rezultat este nesigur, trebuie sa fie incarcat adesea.
Cel care este insotit de ganduri nobile nu este niciodata singur.
Cel care este insotit de ganduri nobile nu este niciodata singur.
Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin.
Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin.
Sfatul bun nu-l ajută cu nimic pe cel ce-şi face singur rău.
Sfatul bun nu-l ajută cu nimic pe cel ce-şi face singur rău.
Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred citește mai mult
Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, asa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia, după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii.
Insubordonarea muzelor e agasantă. Pregătesc hârtie pentru o epopee şi totul se termină cu o epigramă.
Insubordonarea muzelor e agasantă. Pregătesc hârtie pentru o epopee şi totul se termină cu o epigramă.
Gândeşte-te cât de greu este să te schimbi pe tine însuţi şi vei înţelege atunci ce mici sunt şansele tale citește mai mult
Gândeşte-te cât de greu este să te schimbi pe tine însuţi şi vei înţelege atunci ce mici sunt şansele tale să îi schimbi pe alţii.
Nu este o metaforă când spui că viaţa fiecărui om este o luptă continuă cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii citește mai mult
Nu este o metaforă când spui că viaţa fiecărui om este o luptă continuă cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii săi, cu realitatea. Omul găseşte adversari pretutindeni şi moare cu armele în mâini. Dar existenţa noastră nu este posibilă fără toate acestea. Fără presiuna exercitată de atmosferă corpul plesneşte; tot aşa,lipsa durerii, mizeriei, a necazurilor şi nevoilor de tot felul ar provoca o creştere nemăsurată a orgoliului frizând extravaganţa.
