S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Arheologul este soţul perfect, pentru că pe măsură ce femeia îmbătrâneşte, el devine mai interesat de ea.
Arheologul este soţul perfect, pentru că pe măsură ce femeia îmbătrâneşte, el devine mai interesat de ea.
Politica este război fără vărsare de sânge în timp ce războiul este politică cu vărsare de sânge.
Politica este război fără vărsare de sânge în timp ce războiul este politică cu vărsare de sânge.
Frica de naufragii a zamislit religii.
Frica de naufragii a zamislit religii.
Din prorocii de altă dată, supravieţuiesc, ca atavisme, meteorologii.
Din prorocii de altă dată, supravieţuiesc, ca atavisme, meteorologii.
O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să citește mai mult
O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală, se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical. Şi n-are să treacă multa vreme, şi-n timp ce el are să uite probabil mai departe că tu eşti intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.
Al doilea gand este mai intelept.
Al doilea gand este mai intelept.
Atâta timp cât fiinţa lăuntrică se păstrează mai puternică şi mai bogată decât bunăstarea exterioară, atâta timp cât vei rămâne citește mai mult
Atâta timp cât fiinţa lăuntrică se păstrează mai puternică şi mai bogată decât bunăstarea exterioară, atâta timp cât vei rămâne superior destinului, fericirea îţi va fi fidelă.
Muzica - o broderie pe pânza bucuriei.
Muzica - o broderie pe pânza bucuriei.
Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? citește mai mult
Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel - de vreme ce El şi-a rezervat propriul armăsar - L-am putea însoţi?
