S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
În ţară străină până şi iepurele îţi înhaţă copilul.
În ţară străină până şi iepurele îţi înhaţă copilul.
Cine poate ascunde de femei averea sa sau un secret?
Cine poate ascunde de femei averea sa sau un secret?
Omul prometeic nu recunoaşte concretul real aşa cum a fost zidit el de Dumnezeu, ci caută să dea formă realităţii citește mai mult
Omul prometeic nu recunoaşte concretul real aşa cum a fost zidit el de Dumnezeu, ci caută să dea formă realităţii după chipul şi asemănarea sa, ca să trăiască astfel ca un suveran şi obstinat într-o lume de ideal şi vis, adică într-o lume artificială.
Natura nu-ti iarta nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmareste toate cararile orgoliului, impanzindu-le de regrete.
Natura nu-ti iarta nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmareste toate cararile orgoliului, impanzindu-le de regrete.
Dacă un nebun are cocoaşă, nimeni nu o observă, dar dacă un înţelept are un furuncul, toată lumea vorbeşte despre citește mai mult
Dacă un nebun are cocoaşă, nimeni nu o observă, dar dacă un înţelept are un furuncul, toată lumea vorbeşte despre el.
Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.
Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.
Cultura consumistă, care concentrează interesul omului asupra bunurilor de consum, îl distrage de la bunurile spirituale şi sufocă în el citește mai mult
Cultura consumistă, care concentrează interesul omului asupra bunurilor de consum, îl distrage de la bunurile spirituale şi sufocă în el valorile culturale şi religioase, închizându-l în orizontul restrâns al unui trist naturalism.
Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub Soare.
Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub Soare.
Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres citește mai mult
Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranţă că rădăcinile răzbat piatra, înmugurind sângerânde treceri în care iarba îşi pleacă grumazul lângă gleznă sau doar umbra dusă de talazuri un pic mai aproape creşte ziua în care carnea îşi trădează neîntinata sete de absolut.
