Femeile care se uită prea mult pe fereastră ţin deschisă uşa căsniciei lor.

Femeile care se uită prea mult pe fereastră ţin deschisă uşa căsniciei lor.

Sunt evreii un neam orgolios? Evident... Şi totuşi niciun popor nu s-a biciuit pe sine însuşi cu mai multă sălbăticie, citește mai mult

Sunt evreii un neam orgolios? Evident... Şi totuşi niciun popor nu s-a biciuit pe sine însuşi cu mai multă sălbăticie, niciun popor nu şi-a mărturisit cu mai multă cruzime păcatele reale sau imaginare, nimeni nu s-a pândit mai aspru şi nu s-a pedepsit mai rău.

Când un om neînsemnat ajunge la o situaţie înaltă, el se prăbuşeşte uşor.

Când un om neînsemnat ajunge la o situaţie înaltă, el se prăbuşeşte uşor.

Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă.

Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă.

Femeilor care n-au făcut altceva decât să îşi păstreze frumuseţea unui trup pe care n-au vrut să-l deformeze cu maternitatea citește mai mult

Femeilor care n-au făcut altceva decât să îşi păstreze frumuseţea unui trup pe care n-au vrut să-l deformeze cu maternitatea le reproşez inutilitatea, vidul. Mi-e necaz de femeile care nu-şi preţuiesc singurul avantaj: cel de-a crea viaţa. Sunt atâtea femei singure care-ar fi bucuroase să aibă cu cine face un copil.

Omul are nevoie de 2 ani pentru a învăţa să vorbească şi de 60 de ani pentru a învăţa să-şi citește mai mult

Omul are nevoie de 2 ani pentru a învăţa să vorbească şi de 60 de ani pentru a învăţa să-şi ţină gura.

Prezentul reprezintă tranziţia viitorului spre trecut.

Prezentul reprezintă tranziţia viitorului spre trecut.

Ce poate însemna pătimirea mea pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?

Ce poate însemna pătimirea mea pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?

Ce poate fi mai dăunător şi mai lipsit de gust decât privirea care tăinuieşte defectul, iubirea flatulentă, care sfârşeşte într-o citește mai mult

Ce poate fi mai dăunător şi mai lipsit de gust decât privirea care tăinuieşte defectul, iubirea flatulentă, care sfârşeşte într-o uriaşă pupătură colectivă şi care pretinde să închidem ochii unii asupra altora în numele singurului lucru care contează: faptul că, până la urmă, toţi suntem români.