S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Durerea este gloria celor mari. Din toata creatiunea, numai omul poate sa se bucure de aceasta glorie a durerii.
Durerea este gloria celor mari. Din toata creatiunea, numai omul poate sa se bucure de aceasta glorie a durerii.
Când durerea întrece puterea de rezistenta, omul cauta instinctiv în îndoiala o usurare de moment a suferintei de nesuportat, gândind citește mai mult
Când durerea întrece puterea de rezistenta, omul cauta instinctiv în îndoiala o usurare de moment a suferintei de nesuportat, gândind ca poate se însela, ca nenorocirea lui nu-i asa cum i se pare, ca poate aceasta durere a lui nu are nici o ratiune.
Durererea o stare de spirit inconfortabila care poate avea o baza fizica in ceva care ii este facut trupului sau citește mai mult
Durererea o stare de spirit inconfortabila care poate avea o baza fizica in ceva care ii este facut trupului sau poate fi pur mentala, cauzata de norocul altcuiva.
Într-un taler al balanței am pus durerile mele, în celălalt iubirile și am ajuns la concluzia că dacă cicatricile te citește mai mult
Într-un taler al balanței am pus durerile mele, în celălalt iubirile și am ajuns la concluzia că dacă cicatricile te învață, mângâierile, deasemenea.
Omul care nu cunoaşte durerea nu cunoaşte nici înduioşarea, nici compătimirea.
Omul care nu cunoaşte durerea nu cunoaşte nici înduioşarea, nici compătimirea.
În definitiv, spre a transforma placerea în seninatate, e necesar ca aceasta sa fi devenit plictis. Dealtfel, la seninatate se citește mai mult
În definitiv, spre a transforma placerea în seninatate, e necesar ca aceasta sa fi devenit plictis. Dealtfel, la seninatate se ajunge trecând prin plictiseala. Chiar si durerea, spre a deveni creatoare, mai înainte de toate trebuie sa devina plictis.
Ce frumos e când supraviețuim unor dureri...
Ce frumos e când supraviețuim unor dureri...
Ranile pe care omul si le face sie se tamaduiesc greu.
Ranile pe care omul si le face sie se tamaduiesc greu.
Durerile
O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut citește mai mult
Durerile
O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut asa cum se cuvine
Pe cate-un varf de-otel crescut din maracine
Si acul viu sa-mi treaca precum un vis prin carne,
Placerea-mi trece, bucuria-mi doarme.
Dar gandul meu firav cata in alta parte
Spre muntii albi ai slovei, cu turle fara moarte. Azi vin pe rand, in zori, ca niste gospodine
Camasa sa-mi carpeasca cu pielea de pe mine
O noapte si-nc-o zi, o clipa si-o vecie
Sa-mi tina-n frigul spaimei si-n chin tovarasie.
Durerea veche cheama spre seara o surata
Si stau tihnit de vorba la mine-n beregata
Frange-le, Doamne, acul si ravna lor mieroasa
Si pune mila Ta de rani sa ma descoasa.
