S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cunoasterea este ulciorul care nu primeste niciodata apa vietii,intelegand ca aceasta este iluzie,umbra si Destin.
Cunoasterea este ulciorul care nu primeste niciodata apa vietii,intelegand ca aceasta este iluzie,umbra si Destin.
Daca aceasta Oglinda care e Cunoasterea, ramane pur si simplu in faza in care sa nu se mai reflecte nimic citește mai mult
Daca aceasta Oglinda care e Cunoasterea, ramane pur si simplu in faza in care sa nu se mai reflecte nimic in cadrul sau atunci ea nu mai are nici un Sine, nici un element, este la fel de goala si de stearpa ca si cum nu ar fi. Astfel Oglinda este Necunoastere mai degraba decat Cunoastere si devine Cunoastere doar atunci cand alte Amprente ale Cuvintelor Matrici se reflecta in aceasta.
Dupa tezele pronuntate oricine isi poate da seama ca Cunoasterea se spijina pe Neant pentru a putea fi cunoscuta, tocmai citește mai mult
Dupa tezele pronuntate oricine isi poate da seama ca Cunoasterea se spijina pe Neant pentru a putea fi cunoscuta, tocmai fiindca sinele Cunoasterii este Aneantul, opusul Neantului, dar rog mare atentie, opusul Neantului nu inseamna ca este acel ceva , ca de fapt are o conotatie de subzistenta, nu! In nici un caz.
O persoana pe care o cunoastem suficient incat sa imprumutam de la ea dar nu suficient incat sa ii imprumutam.
O persoana pe care o cunoastem suficient incat sa imprumutam de la ea dar nu suficient incat sa ii imprumutam.
Nu vezi decat ceea ce cunosti.
Nu vezi decat ceea ce cunosti.
Cunoasterea este cuvantul care stie mult mai mult decat crede oricine ca stie.
Cunoasterea este cuvantul care stie mult mai mult decat crede oricine ca stie.
La nasterea cunoasterii Iluziei Vietii participa doar desertaciunea.
La nasterea cunoasterii Iluziei Vietii participa doar desertaciunea.
Cunoasterea este limitata.
Cunoasterea este limitata.
Nimic nu e mai greu decât a te cunoaşte pe tine însuţi; amorul propriu măreşte în faţa ochilor noştri, mai citește mai mult
Nimic nu e mai greu decât a te cunoaşte pe tine însuţi; amorul propriu măreşte în faţa ochilor noştri, mai mult decât trebuie, meritul ce avem.
