S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Fericirea fara suferinta este ca si ploaia fara nori.
Fericirea fara suferinta este ca si ploaia fara nori.
Fericirea adevarata numai lucrurile statornice o pot fauri.
Fericirea adevarata numai lucrurile statornice o pot fauri.
Fericirea este generată de tovărăşia persoanelor cu gusturi şi opinii similare. Se poate prevedea că relaţiile sociale se vor dezvolta citește mai mult
Fericirea este generată de tovărăşia persoanelor cu gusturi şi opinii similare. Se poate prevedea că relaţiile sociale se vor dezvolta din ce în ce mai mult pe această linie şi se poate spera că pe această cale singurătatea care afectează atât de mulţi oameni nonconformişti va scădea treptat aproape până la dispariţia totală. Neîndoielnic, aceasta va spori gradul lor de fericire, dar va diminua, desigur, plăcerea sadică pe care o au în prezent oamenii convenţionali prin faptul că îi au pe nonconformist! la discreţia lor. Dar nu cred că aceasta este o plăcere pe care ar trebui să ne străduim să o păstrăm.
Fericirea oamenilor este asemenea unui desen abia schiţat; trei ştersături cu un burete ud şi s-a terminat cu desenul.
Fericirea oamenilor este asemenea unui desen abia schiţat; trei ştersături cu un burete ud şi s-a terminat cu desenul.
Unii, cand li se ia calusul din gura mutesc de fericire.
Unii, cand li se ia calusul din gura mutesc de fericire.
Fericirea nu creste niciodata in aceeasi livada cu nemurirea ci cu suferinta.
Fericirea nu creste niciodata in aceeasi livada cu nemurirea ci cu suferinta.
Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea.
Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea.
Nu poti sa spui despre un om ca e fericit decat atunci cand a murit.
Nu poti sa spui despre un om ca e fericit decat atunci cand a murit.
Forţa bucuriei supreme este echilibrată de o forţă egală a marii suferinţe. De invidiat e omul ce prea puţin simte, citește mai mult
Forţa bucuriei supreme este echilibrată de o forţă egală a marii suferinţe. De invidiat e omul ce prea puţin simte, căci nu e atins de extremele fericirii şi durerii. După o clipă de supremă bucurie rămâne un gust de amărăciune, în timp ce nefericirea nu este niciodată amestecată cu fericirea.
