-
Daca n-am avea atatea defecte, nu ne-ar face atata placere sa le observam pe ale celorlalti.
de Francois De La Rochefoucauld Găsit in Citate despre Defecte, Citate despre Diverse, Citate despre celebritate,
Daca n-am avea atatea defecte, nu ne-ar face atata placere sa le observam pe ale celorlalti.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cel care aşteaptă moartea moare de două ori.
Cel care aşteaptă moartea moare de două ori.
Prima iubire are marea calitate de a nu fi a doua.
Prima iubire are marea calitate de a nu fi a doua.
Nu intotdeauna, facand o fapta buna, iti pastrezi mainile curate.
Nu intotdeauna, facand o fapta buna, iti pastrezi mainile curate.
Unii cred ca maturitatea este punctul culminant al vietii.Maturitatea este la fel de prost pregatita in fata mortii ca si citește mai mult
Unii cred ca maturitatea este punctul culminant al vietii.Maturitatea este la fel de prost pregatita in fata mortii ca si tineretea.
Natura nu ne cere sa fim geniali, ajunge sa fim rationali.
Natura nu ne cere sa fim geniali, ajunge sa fim rationali.
Este greu să distingi cine urmează cursul în mod natural.
Este greu să distingi cine urmează cursul în mod natural.
Nu exista oameni mari si oameni mici, ci numai oameni care se straduiesc sa-si faca datoria.
Nu exista oameni mari si oameni mici, ci numai oameni care se straduiesc sa-si faca datoria.
Ce este omul în mijlocul naturii? Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant: o mijlocire între nimic citește mai mult
Ce este omul în mijlocul naturii? Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant: o mijlocire între nimic şi tot.
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se citește mai mult
Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâşietoare toate bogăţiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câţi moderni, satisfăcuţi de propria lor modernitate, câţi oameni novisimi, orbiţi de patima de a fi cât mai recenţi, câţi oameni care mobilizează puterea unui tigru şi viclenia unui şarpe în perspectiva de înţelegere a unei efemeride, câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil?
