Ce este dragostea? Nevoia de a ieşi din tine însuţi.

Ce este dragostea? Nevoia de a ieşi din tine însuţi.

Nu există lucruri măreţe, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea.

Nu există lucruri măreţe, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea.

Nebunia iubirii este cea mai mare binecuvantare a cerurilor.

Nebunia iubirii este cea mai mare binecuvantare a cerurilor.

Sa iubesti nu e suficient, trebuie sa stii sa inveti pe altul arta dragostei. Placerea o simte si plebea, chiar citește mai mult

Sa iubesti nu e suficient, trebuie sa stii sa inveti pe altul arta dragostei. Placerea o simte si plebea, chiar si animalele. Omul adevarat, insa, tocmai prin asta se deosebeste de animale. El transforma dragostea intr-o arta nobila si, bucurandu-se de ea, e constient de valoarea ei divina. Astfel, nu-si satisface trupul, ci si sufletul.

Dragostea inseamna sa nu trebuiasca sa iti ceri iertare niciodata .

Dragostea inseamna sa nu trebuiasca sa iti ceri iertare niciodata .

O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa citește mai mult

O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala, pe orizontala, se uita multe lucruri.

Ai cei mai frumosi ochi din lume fiind ochii Clipei mele si cred in ei. Te-am regasit abia in amurgul citește mai mult

Ai cei mai frumosi ochi din lume fiind ochii Clipei mele si cred in ei. Te-am regasit abia in amurgul sentimental al vietii doar ca sa te intreb cate priviri s-au pierdut naufragiind in tine, cate soapte ai spart in sufletul tau, cate sperante ai ars pe jarul dorintelor daruite desertaciunii trupesti, cate si mai cate.... dar am uitat sa te intreb de ce? Doar fiindca nu ne-am intalnit la Timpul de la coltul strazii Destinului atunci cand ar fi trebuit?

Am trecut intr-o zi prin fata mansardei clipelor pierdute, unde nici timpul nu mai vrea sa-si aminteasca ca intr-o zi citește mai mult

Am trecut intr-o zi prin fata mansardei clipelor pierdute, unde nici timpul nu mai vrea sa-si aminteasca ca intr-o zi am fost acolo, ca am facut dragoste, ca ploaia sentimentala a privirilor noastre striga pe acoperisul rosu de atata emotie, striga adanc in inimile noastre: Te iubesc. Şi acum privesc spre cer si nu vad nici un nor care ne-ar fi putut aduce o asemenea ploaie. Şi chiar daca orizontul ar mai readuce norii acelui inceput de lume sentimentala a vietii mele nu stiu unde ai mai fi tu. Fiind de negasit in imaginea Dumnezeului meu. Şi atunci imi vine sa-mi spun asa ca pentru mine, Doamne de ce ai o fata atat de dureroasa azi? De ce nu-ti arati frumusetea noptilor tale cu luna plina si soapte spuse in torentul romantic al acestei existente pentru a se implini lumea. De ce Doamne, ma lasi sa inteleg un neinteles atat de strain de mine care e lumea? De ce, Doamne, de ce?

Existenta oricarei fiinte omenesti se roteste, în mod inevitabil, ca un satelit în jurul unei singure planete: amorul.

Existenta oricarei fiinte omenesti se roteste, în mod inevitabil, ca un satelit în jurul unei singure planete: amorul.