S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Sentimentul absurdităţii poate să-l izbească în faţă pe orice om, la orice colt de stradă. În nuditatea sa dezolantă, în citește mai mult
Sentimentul absurdităţii poate să-l izbească în faţă pe orice om, la orice colt de stradă. În nuditatea sa dezolantă, în strălucirea sa moartă, el este insesizabil.
Sentimentul absurdităţii nu ia naştere din simpla examinare a unui fapt sau a unei impresii, ci că el ţâşneşte din citește mai mult
Sentimentul absurdităţii nu ia naştere din simpla examinare a unui fapt sau a unei impresii, ci că el ţâşneşte din comparaţia făcută între o stare de fapt şi o anumită realitate, între o acţiune şi lumea care o depăşeşte. Absurdul este, în esenţă, un divorţ. El nu există în nici unul din elementele comparate. El se naşte din confruntarea lor.
Aceasta este filosofia filosofiilor cu privire la natura umana,absurdul si orice alt filosof care va sustine ca Omul poate Cunoaste, citește mai mult
Aceasta este filosofia filosofiilor cu privire la natura umana,absurdul si orice alt filosof care va sustine ca Omul poate Cunoaste, implicit chiar si filosofia este un mincinos notoriu.
Se doreste mai multa putere, mai multa forta, ajungandu-se intr-o hora nebuna a absurdului, hora care oricat de bizar si citește mai mult
Se doreste mai multa putere, mai multa forta, ajungandu-se intr-o hora nebuna a absurdului, hora care oricat de bizar si banal ar parea, oricat de ciudat sau de absurd in sine ar sugera, este de fapt motorul care tine omenirea treaza, care duce omenirea la progresul si civilizatia, care ii face pe oameni fericiti!
Absurdul capătă sens atunci când nu ne mai gândim la el.
Absurdul capătă sens atunci când nu ne mai gândim la el.
Un om care a devenit conştient de existenţa absurdului este legat de el pentru totdeauna.
Un om care a devenit conştient de existenţa absurdului este legat de el pentru totdeauna.
Cata hotie... Fiecare poarta pe el carnea altuia.
Cata hotie... Fiecare poarta pe el carnea altuia.
Aşadar, absurditatea pură chiar pusă la cale conştient şi mai ales atunci, nu duce decât la mici efecte comice.
Aşadar, absurditatea pură chiar pusă la cale conştient şi mai ales atunci, nu duce decât la mici efecte comice.
Cine plânge în faţa presupusului neant e tot atât de absurd ca şi acel care se căinează că s-a născut.
Cine plânge în faţa presupusului neant e tot atât de absurd ca şi acel care se căinează că s-a născut.
