S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Fugind de rani, m-am inchis, cu timpul, intr-o rana, prin ea, un singur suflet ascult plangand, razand, nu al meu citește mai mult
Fugind de rani, m-am inchis, cu timpul, intr-o rana, prin ea, un singur suflet ascult plangand, razand, nu al meu o fantasma.
Criticul nepriceput se recunoaste dupa felul in care incepe sa vorbeasca despre poet in loc sa discute despre poem.
Criticul nepriceput se recunoaste dupa felul in care incepe sa vorbeasca despre poet in loc sa discute despre poem.
Daca vrei sa faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea ci ia-i din dorinte .
Daca vrei sa faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea ci ia-i din dorinte .
Libertatea nu are nici o valoare daca nu include si libertatea de a face greseli .
Libertatea nu are nici o valoare daca nu include si libertatea de a face greseli .
Nimeni nu e asa de tare ca sa priveasca de buna voie, liber, cu voluptate, drept catre lumina orbitoare a citește mai mult
Nimeni nu e asa de tare ca sa priveasca de buna voie, liber, cu voluptate, drept catre lumina orbitoare a soarelui.
Socrate a fost primul care a chemat filozofia sa coboare din rai si a plasat-o in orase, si chiar a citește mai mult
Socrate a fost primul care a chemat filozofia sa coboare din rai si a plasat-o in orase, si chiar a introdus-o in case si a silit-o sa intrebe despre viata si standarde si bine si rau.
Nu astepta sa fii fericit ca sa razi, caci s-ar putea sa mori fara sa fi ras vreodata.
Nu astepta sa fii fericit ca sa razi, caci s-ar putea sa mori fara sa fi ras vreodata.
Sa nu lovim in colosi, prabusindu-se, s-ar putea sa ne striveasca.
Sa nu lovim in colosi, prabusindu-se, s-ar putea sa ne striveasca.
Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la citește mai mult
Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?
