S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Indoielile noastre sunt tradatori si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care le-am putea castiga din cauza fricii de citește mai mult
Indoielile noastre sunt tradatori si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care le-am putea castiga din cauza fricii de a incerca.
Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur şi simplu inutilizabilă, greu de dus, inertă în noi, sterilă citește mai mult
Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur şi simplu inutilizabilă, greu de dus, inertă în noi, sterilă ca şi crima sau condamnarea.
Ori de cate ori suntem in indoiala, trebuie sa alegem calea prin care gresim mai putin.
Ori de cate ori suntem in indoiala, trebuie sa alegem calea prin care gresim mai putin.
Sa te fereasca Dumnezeu de cei care au doar convingeri si nici o indoiala!
Sa te fereasca Dumnezeu de cei care au doar convingeri si nici o indoiala!
Fara indoiala ca soarta e totul, dar ea poate fi intarziata si poate fi chiar impiedicata, daca nu merge constient, citește mai mult
Fara indoiala ca soarta e totul, dar ea poate fi intarziata si poate fi chiar impiedicata, daca nu merge constient, pe caile ei.
Indoiala de sine ii chinuie pe oameni atat de tare, incat,drept remediu,ei au inventat iubirea,pact tacit intre doi nefericiti pentru citește mai mult
Indoiala de sine ii chinuie pe oameni atat de tare, incat,drept remediu,ei au inventat iubirea,pact tacit intre doi nefericiti pentru a se pretui peste masura,pentru a se lauda intre ei cu nerusinare.
Mi-am facut din indoiala chip cioplit.
Mi-am facut din indoiala chip cioplit.
Numai indoielile ne-au verticalizat.
Numai indoielile ne-au verticalizat.
Trezit din somn, cu scrasnetul visului intrerupt, cu brusca revenire la revelatiile concretului, nu scap de intrebarea: si daca maine citește mai mult
Trezit din somn, cu scrasnetul visului intrerupt, cu brusca revenire la revelatiile concretului, nu scap de intrebarea: si daca maine nu-mi voi mai recunoaste in cine stie ce oglinda zdrentuita de timp si uitare, propriul chip, macinat de tristeti, de echivocuri si de rasariteana lene?