S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Niciodata nu am cautat motivul pentru care scriu.
Niciodata nu am cautat motivul pentru care scriu.
Literatura nu exista fara virtute. Pentru ca literatura isi are radacinile in adevar, iar adevarul reprezinta virtutea.
Literatura nu exista fara virtute. Pentru ca literatura isi are radacinile in adevar, iar adevarul reprezinta virtutea.
Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.
Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.
In principiu scriu pentru mine.
In principiu scriu pentru mine.
Literatura este deseori acuzata de faptul ca faciliteaza fuga prizonierilor de realitate.
Literatura este deseori acuzata de faptul ca faciliteaza fuga prizonierilor de realitate.
A scrie e a face din nou si intr-altfel tot ce fusese indiscutabil facut si bine facut.
A scrie e a face din nou si intr-altfel tot ce fusese indiscutabil facut si bine facut.
Nu pot crede in moartea cronicii de intampinare. Ea va deceda odata cu disparitia literaturii si a scrisului in general
Nu pot crede in moartea cronicii de intampinare. Ea va deceda odata cu disparitia literaturii si a scrisului in general
Sunt un autor care incearca sa reprezinte contemporaneitatea dupa puterile proprii.
Sunt un autor care incearca sa reprezinte contemporaneitatea dupa puterile proprii.
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.
