S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
In principiu scriu pentru mine.
In principiu scriu pentru mine.
Am trait pentru a scrie si am scris pentru a trai.
Am trait pentru a scrie si am scris pentru a trai.
Atacarea prozei, ca sa folosesc un termen din muzica, a fost pentru mine, in clipa in care i-am pipait cum citește mai mult
Atacarea prozei, ca sa folosesc un termen din muzica, a fost pentru mine, in clipa in care i-am pipait cum s-ar spune carnea, una din cele mai faste revelatii, dupa ce, ani si ani, intorsesem poezia pe toate fetele, din toate unghiurile si o ma folosisem de ea ca de o tinta in care tragi cu gloante
Literatura, avind privilegiul de a se constitui ca o serie de documente cu concentrare maxima de imaginar, este teritoriul cel citește mai mult
Literatura, avind privilegiul de a se constitui ca o serie de documente cu concentrare maxima de imaginar, este teritoriul cel mai cautat si mai supus interpretarilor.
Literatura nu exista fara virtute. Pentru ca literatura isi are radacinile in adevar, iar adevarul reprezinta virtutea.
Literatura nu exista fara virtute. Pentru ca literatura isi are radacinile in adevar, iar adevarul reprezinta virtutea.
De ce am scris ? Pentru ca am considerat ca viata nu ma satisface.
De ce am scris ? Pentru ca am considerat ca viata nu ma satisface.
Constructia unei poezii echivaleaza cu cioplirea unei statui in marmura, fie doar numai a unei statuete. Compozitia unui grup statuar citește mai mult
Constructia unei poezii echivaleaza cu cioplirea unei statui in marmura, fie doar numai a unei statuete. Compozitia unui grup statuar te trimite la proza.
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.
Un scriitor trebuie sa se invete pe el insusi ca baza tuturor lucrurilor este sa iti fie frica.
Un scriitor trebuie sa se invete pe el insusi ca baza tuturor lucrurilor este sa iti fie frica.
