Exista doar un singur fel de scriitor bun...unul mort.

Exista doar un singur fel de scriitor bun...unul mort.

Atacarea prozei, ca sa folosesc un termen din muzica, a fost pentru mine, in clipa in care i-am pipait cum citește mai mult

Atacarea prozei, ca sa folosesc un termen din muzica, a fost pentru mine, in clipa in care i-am pipait cum s-ar spune carnea, una din cele mai faste revelatii, dupa ce, ani si ani, intorsesem poezia pe toate fetele, din toate unghiurile si o ma folosisem de ea ca de o tinta in care tragi cu gloante

Literatura e un om fara mila.

Literatura e un om fara mila.

Scriitorul este inginerul sufletului uman.

Scriitorul este inginerul sufletului uman.

Apa e plina de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam printre ele, atat de repede, incat citește mai mult

Apa e plina de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam printre ele, atat de repede, incat parem galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una; bineinteles pe cea mai mare. Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.

Literatura este pasarea mea maiastra. Cu umilinta marturisesc ca am iubit si continuu sa iubesc nemasurat literatura.

Literatura este pasarea mea maiastra. Cu umilinta marturisesc ca am iubit si continuu sa iubesc nemasurat literatura.

Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.

Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.

Scriitorii ar trebui cititi si nu vazuti. Rareori sunt o priveliste placuta.

Scriitorii ar trebui cititi si nu vazuti. Rareori sunt o priveliste placuta.