S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Craciunul flutura bagheta magica pe deasupra lumii, si pastreaza, tot ceea ce este mai bland si mai frumos.
Craciunul flutura bagheta magica pe deasupra lumii, si pastreaza, tot ceea ce este mai bland si mai frumos.
m uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului, nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul citește mai mult
m uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului, nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor.
Si farmecul poate fi explicat, dar numai prin demolare.
Si farmecul poate fi explicat, dar numai prin demolare.
Am simtit cum eliberezi misterul prin glas, cum fiecare cuvant se dilata, crapand literele si sangerand prin crapaturi cuvintele nerostite citește mai mult
Am simtit cum eliberezi misterul prin glas, cum fiecare cuvant se dilata, crapand literele si sangerand prin crapaturi cuvintele nerostite ce zaceau in umbra lor.
Cel mai frumos lucru pe care putem sa-l experimentam este misterul.
Cel mai frumos lucru pe care putem sa-l experimentam este misterul.
Mi-e dor ametitoare fantasma de apa si stele de chin si gand sa ma intorc in minele de dinainte de citește mai mult
Mi-e dor ametitoare fantasma de apa si stele de chin si gand sa ma intorc in minele de dinainte de mine, de oameni, de oricand sa nu mai stiu strigand cum aud strigand, gand, flacara, asteptare, chemare, uitare, lacrima, cuvant, gand doamne, cat o sa dureze aceasta uitare.
Misterul intregului Univers si frumusetea sa profunda se ascunde in fiecare din noi.
Misterul intregului Univers si frumusetea sa profunda se ascunde in fiecare din noi.
Stropul de imperfectiune potenteaza misterul frumusetii.
Stropul de imperfectiune potenteaza misterul frumusetii.
Magia s-a nascut ca o consecinta a instrainarii omului de sine, ca o contrabalansare a pierderii echilibrului dintre om cu citește mai mult
Magia s-a nascut ca o consecinta a instrainarii omului de sine, ca o contrabalansare a pierderii echilibrului dintre om cu sine insusi in favoarea societatii si bineinteles a unui numar tot mai mic de ticalosi care si ei s-au format, atentie, tocmai pe solul format de aceasta instrainare de sine, definit prin pierderea sacralitatii de sine a omului.
