Maxioms ( 195 - 200 din 200 )
Incepand cu Pastele , viata trece printr-o innoire care o face diferita de existenta stiuta mai inainte ; viata nu citește mai mult
Incepand cu Pastele , viata trece printr-o innoire care o face diferita de existenta stiuta mai inainte ; viata nu este satisfacuta pana cand intreaga lume nu reinvie.Disperarea inseamna moarte , dar ea se ofileste in mintile oamenilor care cred cu adevarat.Frica este moarte , dar ea nu ne mai invadeaza clipele senine.Lasitatea este moarte , dar ea inceteaza a-i cuprinde pe cei care stiu intru totul ce inseamna Pastele.
Iti privesc parul pierdut in bataile inimii mele despletit de clipe si de orice intristare absurda pe motiv ca vine citește mai mult
Iti privesc parul pierdut in bataile inimii mele despletit de clipe si de orice intristare absurda pe motiv ca vine Clipa trimisa de Destin sa ne ceara chiria acestor momente. Altfel ne trece la Trecere si rai platnicii trecuti pe aceasta lista sunt penalizati cu uitarea de sine. Dar lasa-ti parul despletit de orice clipa si nu te mai gandi la nici un portarel al Destinului fiindca nu vom fi doar noi doi unicii rai platnici din aceasta seara a tacerilor topite de iubiri incandescente ci poate mai sunt si altii iar pana va ajunge Clipa la noi vom fi demult adormiti intru Domnul. E mai bine sa ucidem desertaciunea cu desertaciune. Şi de ce ti-e frica de Clipa? Oare Clipa nu suntem noi, iubirea mea cea mare?
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand citește mai mult
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand eu sarut o fata
faci atat de-amara mierea
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
daca sunt un inger prea pierdut
da-mi raspuns la orice gand tacerea
nu ma fa sa dau si la sublim rebut
Daca sunt un inger prea pierdut
tu de ce cand eu iubesc o fata
faci sa-mi fie frica de sarut
de ce Doamne nu ma lauzi niciodata
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
sa-mi dai cupa cu otrava nu tacerea
Costel Zagan, Cezeisme, 2008
Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am citește mai mult
Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am facut niciodata drumuri pentru a cauta in pubelele tarii pe care le-am vazut, ci din contra, sa duc acolo ce avem noi mai bun si sa luam de la ei ce au mai bun. (...) Sacrificiile mele au fost deseori o renuntare. Nu m-am plans niciodata de cantitatea de munca pe care a trebuit sa o fac. Sacrificiile mele sunt nesemnificative, dar sunt enorme pentru mine, pentru ca ma simt prea indatorat si ma intreb cand au trecut 77 de ani. Cifra asta ma mira, ma uluieste si ma intreb ce mai pot face de acum incolo. Nu sunt obsedat de perenitatea numelui. Sunt foarte bucuros ca stau pe Strada Nicolae Grigorescu in satul Izvorani si asta am tradus-o prin Izvorul Anilor. Astept valul care sa vina peste mine, dar nu paralizat de frica. Pana in ultima clipa voi fi cu ochii pe aparatul de filmat si cu ceva de scris in mana. Am un jurnal care dureaza de 50 de ani, e adevarat, cam sporadic. Nu stiu ce se va intampla cu el... e foarte interesant ca multe file din el sunt coli de hartie din tot felul de colturi ale lumii.
Oamenii gresesc punind puterea in aceeasei sfera larga cu omenescul. Nici un stapinitor dintre cei mai laudati n-a mai fost citește mai mult
Oamenii gresesc punind puterea in aceeasei sfera larga cu omenescul. Nici un stapinitor dintre cei mai laudati n-a mai fost om dupa ce a ajuns stapin. A fost cel mult un stapin mai priceput in arta lui, a manevrat mai bine si nu s-au vazut itele lucrarii lui. Marii stapinitori n-au nevoie sa-si ucida cel mai bun prieten, sa-si arate "adevarata fire", adica cruzimea. Iata pe viu ceea ce stiam: obrazul unui stapinitor nu cunoaste decit citeva expresii. Privirea goala aruncata peste capetele plecate, zimbetul mic si stralucirea de cruzime reprimata a ochilor, mijitul lor cind il bintuie un gind, risul de satisfactie. Toate astea se asaza pe expresia-masca a puterii. Alte nuante nu are. Se mai adauga doar frica si vesnica dorinta de a prevedea viitorul si a-l mentine intr-un prezent neschimbat. Puterea restringe reactiile sufletului si, ca urmare, schimbarile de expresie ale fetei. Le abstractizeaza. Adica, face dintr-o vita, care se intinde deasa, vie, miscatoare pe case, pe pomi, o retea de pirghii exacte si bine intinse care se imbina scirtiind sau nu si actioneaza intr-un fel si numai in acela. Viul, incilcitul, nodul, pornirea suie si fara de eficienta dispar, sint retezate.
