Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru citește mai mult

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru poezie, prin poezie si pentru poezie. Asadar, Poezia ca destin, avand ca tema permanent majora, poezia iubirii.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Poezia adevarata iti poate transmite sentimentul inainte de a fi inteleasa.

Poezia adevarata iti poate transmite sentimentul inainte de a fi inteleasa.

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
citește mai mult

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
ferestrele cat ochiul
stang,
sunt invitata de onoare
la targul anual
izvorul
se vinde la bucata
rasucit in sfoara
transparent – galbuie
un ochean prin care,
lumea se vede
anapoda si vesela, trasnita.

Poetul raza ce sangereaza prea multa lumina dar nu indeajuns de puternica sa descoasa scorburile sufletelor ratacite.

Poetul raza ce sangereaza prea multa lumina dar nu indeajuns de puternica sa descoasa scorburile sufletelor ratacite.

Poezia scrisa merita citita odata, apoi trebuie distrusa. Lasati poetii morti sa faca locx pentru ceilalti.

Poezia scrisa merita citita odata, apoi trebuie distrusa. Lasati poetii morti sa faca locx pentru ceilalti.

Casa din lame de ras este o zona de maxima siguranta, asa cum nu gasim decat prin penitenciare, un loc citește mai mult

Casa din lame de ras este o zona de maxima siguranta, asa cum nu gasim decat prin penitenciare, un loc in care converg peretii tuturor edificiilor umane, drumurile, angoasele, tacerile indelungate si cuvintele. Acolo unde se innoada zidurile casei, te regasesti intotdeauna dezarmat, fata in fata cu singuratatea, care aduce cu niste creieri sleiti pe pereti. Esti singur in fata literelor nevrotice care-ti destrama perspectivele si diminetile de-ardezie si sputa...In fapt, aceasta casa te ia in stapanire, iti da sa gusti otravuri fine si te jupoaie de viu. Fie ca este construita din vise, din sperante, din asteptari, fie ca este facuta numai din lame de ras, aceasta casa este stapana ta! ... Ceea ce-ti ramane asadar de facut e simplu: trebuie doar sa gasesti acea casa care ti se potiveste cel mai bine si sa incerci s-o tii in echilibru pe incheietura mainii tale.

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.