Pana si zambetul

ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
citește mai mult

Pana si zambetul

ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
carenta si pavaza intelepciunii carenta si pavaza.

si brusc s-a ivit. o gura de aer (ai fi zis)
sangele ei de pretutindeni si dintotdeauna. picioarele ei
ca doua lungi strigate ale mortii pe nisip.

si o precizie cu adevarat inspaimantatoare. pana si zambetul.

ziua se apasa pe asfalt

inauntrul bratelor mele
nu e decit iubire

acum pot spune asta
inauntrul bratelor citește mai mult

ziua se apasa pe asfalt

inauntrul bratelor mele
nu e decit iubire

acum pot spune asta
inauntrul bratelor mele
nu e decit iubire

inauntrul iubirii dinauntrul bratelor mele
e tot ce vad
in timp ce stau aici
in timp ce un mic paianjen
isi tese frumoasa pinza
lipind-o de pleoapele mele

In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.

In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.

Santier:

Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, citește mai mult

Santier:

Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, forma si culoare.
Fiecare sunet isi cunoaste
Putintele marimii
Dar toate se inalta
Cu buza arsa
De vapaia inaltimii.
De-aici la steaua
Cea mai departata
E doar un pas marunt de fata.
De-aici, rasucita printre stele,
Fasia dura a visului
Are prin ochelarii de sondor
Dimensiunile abisului.

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet citește mai mult

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet sau halucinat de o mireasma
ingadui sa-mi strapunga teasta pironul de foc, morbus sacer,
sunt salbaticiunea ce se retrage in fundul vagaunii, singura cu moartea sa
astept sa-mi creasca din piele pe tot trupul ghimpi ca ai salcamilor
anotimpul nebuniei mele isi anunta semnele, sosirea.

In aceasta imprejurare

... in aceasta imprejurare
numai sufletele au ceva de spus.

Prin tot ce fac
te citește mai mult

In aceasta imprejurare

... in aceasta imprejurare
numai sufletele au ceva de spus.

Prin tot ce fac
te repet;

am ratat si moartea
din cauza aceasta!

... langa radacini
mi-e sufletul.

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin

Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina

Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare

Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare

Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine

Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine