S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poetul clapa de pian ce a ruginit de atata melodie soptita si ascultata doar de spirite ascunse ale universului.
Poetul clapa de pian ce a ruginit de atata melodie soptita si ascultata doar de spirite ascunse ale universului.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si citește mai mult
Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si singele meu niciodata nu a reusit sa devina clorofila, ah, aceasta tandrete risipita prin cusatura buzunarelor, data firimituri la porumbei s-o ciuguleasca in timpul vizitei la prinz, linga pervazul ferestrei.
Nu traiesc, zburatoareo, ii spun, du-ma la maimarele tau
pe care eu il numesc Francisc al gagautilor, spune, ca o rodie a plesnit de necaz si a varsat semintele pe cimpuri. Si curge singe!
Pentru poezie, tarile nu sunt nici mari si nici mici. Locul sau este in inima tuturor oamenilor.
Pentru poezie, tarile nu sunt nici mari si nici mici. Locul sau este in inima tuturor oamenilor.
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, citește mai mult
Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, Te uita tot, ma uita si pe mine, uita-te-voi, te-am si uitat cu bine.
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.
Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.
Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.
Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.
Gandul si inima:
Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
citește mai mult
Gandul si inima:
Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
Numai inima poate sa simta
Ceea ce gandul nu-i in stare sa vada
Insa fara gand
Inima vede umbrele mari
Chiar si atunci
Cand sunt departe de tinta
Si cade in flacari
Si arde
Poezia este dovada vietii.Daca viata ta arde bine, poezia este cenusa.
Poezia este dovada vietii.Daca viata ta arde bine, poezia este cenusa.
