S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
Viata asta-i bun pierdut Cind n-o traiesti cum ai fi vrut!
Viata asta-i bun pierdut Cind n-o traiesti cum ai fi vrut!
Adoratia lupilor
Sunt intr-o camera plina de lupi.
Ma culc si dorm cu lupii,
Beau apa odata cu ei.
citește mai mult
Adoratia lupilor
Sunt intr-o camera plina de lupi.
Ma culc si dorm cu lupii,
Beau apa odata cu ei.
Acum pot sa ma gandesc la viata mea.
Ei care ma pazesc asteapta abia un semn,
Ceva care sa le aduca aminte
Ca intr-o zi totul se va termina cu bine.
Ei ma vegheaza fiecare in parte,
Orice miscare a mea e un semn bun,
Ca inca sunt acolo, ca inca n-am plecat.
Pot sa intind o mana, pot sa ma ridic in picioare, pot sa vorbesc,
Ei sunt acolo si asteapta
Ceva care se poate intampla oricand.
Degeaba pot sa le spun sa plece care incotro,
Degeaba le arat ca odaia asta e plina de lupi.
Ei ma privesc cu luare aminte
Si asteapta doar un semn de al meu
Ca totul sa se termine cu bine si sa plece.
Poezia este zeificarea realitatii.
Poezia este zeificarea realitatii.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor citește mai mult
O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor pentru care este scrisă.
Absintheria din orasul vechi
Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
citește mai mult
Absintheria din orasul vechi
Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
De am ratacit atatea nopti fara nume fara aer
Zgomotele se aud atat de puternic in spatele peretilor
Si nu pot dormi - iubirea e cea mai hatra panza - din nou acelasi gust de absint .
